În 1945, la răsăritul acestei zile, a murit Hiroshima. La lansarea mondială a bombei atomice, oraşul şi oamenii săi s-au preschimbat într-o clipă în cărbune. Puţinii supravieţuitori rătăceau mutilaţi, somnambuli, printre ruinele fumegânde. Umblau dezbrăcaţi, cu rămăşiţe de haine imprimate în arsurile de pe corp. Pe ceea ce mai rămăsese din pereţii caselor, bliţul bombei atomice gravase umbrele a ceea ce a fost: o femeie cu brațele ridicate, un bărbat, un cal legat … Trei zile mai târziu, președintele Harry Truman a declarat la radio: Mulțumim lui Dumnezeu că a pus bomba în mâinile noastre și nu în mâinile dușmanilor; …

În 1881, când Pinochio nu avea mai mult de două luni, era deja idolul copilăriei italiene. Cartea care îi relata aventurile se vindea ca pâinea caldă. Pinochio fusese creat de tâmplarul Gepetto, care la rândul său fusese creat de Carlo Collodi. Nici nu apucase Gepetto să-i construiască mâinile, mâini din lemn de pin, că păpuşa îi şi aruncă peruca de pe cap meşterului, făcându-l de râs pentru că era complet chel. Şi abia ce îi construise picioarele, că Pinochio a evadat şi l-a denunţat pe Gepetto la poliţie. Collodi era deja sătul de relele provocate de acest nesăbuit insuportabil când …

Acum vreo două mii de ani, a fost distrus marele oraș al poporului Miao. După cum ne spun vechi manuscrise chinezești, într-un loc din vasta câmpie dintre fluviul Galben și fluviul Yangtse, exista un oraș unde trăiau oameni care aveau aripi și își spuneau Miao. Astăzi, trăiesc aproape zece milioane de Miao în China. Vorbesc o limbă care nu a avut niciodată scriere, dar se îmbracă cu haine care povestesc despre măreția lor pierdută. Cu fire de mătase, își țes istoria originilor și exodului lor, nașterile și înmormântările, războaiele zeilor și pe ale oamenilor, și țes de-asemenea povestea monumentalului oraș …

Povestea aceasta a început când zeii, invidioși pe pasiunile umane, au pedepsit-o pe Zin Nu, țesătoreasa, și pe amantul său al cărui nume a fost uitat. Zeii le-au retezat îmbrățișarea, care din două persoane făcuse una singură, și i-au condamnat la singurătate. De atunci, ei trăiesc separați, în Calea Lactee, marele râu ceresc, care le inchide calea. Dar o dată pe an, pentru o singură noapte, cea de-a șaptea noapte a celei de-a șaptea luni, se pot întâlni cei de neîntâlnit. Coțofanele îi ajută. Unindu-și aripile, ele aștern o punte în noaptea întâlnirii. Țesătoresele, cusătoresele și croitoresele din întreaga China …

2 AUGUST. CAMPION (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) În această zi a anului 1980, boxerul columbian Kid Pambelé și-a pierdut, făcut knock-out, titlul său mondial. Se născuse în Palenque, vechi loc de refugiu al sclavilor răsculați; și înainte să fie campion al lumii vindea ziare, lustruia pantofi și boxa pentru mâncare, prin sate pierdute pe hartă. Gloaria a durat opt ani. Peste o sută de meciuri, doar douăsprezece pierdute. A sfârșit boxând cu propria umbră pe perete. Traducere din limba spaniolă: Elena Irimia

În satele din Anzi, mama-pământ, Pachamama, își serbează astăzi marea ei sărbătoare. Cântă și dansează copiii ei, în această zi nesfârșită, și o poftesc pe mama-pământ să ia o gură din fiecare porție de porumb și să soarbă din fiecare băutură tare care le umezește bucuria. Și la final, îi cer iertare pentru atâta rău, mamă-pământ jefuită, mamă-pământ otrăvită, și o imploră să nu-i pedepsească cu cutremure, ger, secetă, inundații și alte intemperii. Aceasta este sărbătoarea cea mai veche din America. Așa își salută mama, în Chiapas, maiașii din tribul Tojolabal: Tu ne dai fasolea, Ce este savuroasă, Cu chili, …