Acasă Interviu [:ro]„Ne speria continuu: nu vă convine, «afară!»; numai afară știau să spună! Afară, afară, afară!”[:]

[:ro]„Ne speria continuu: nu vă convine, «afară!»; numai afară știau să spună! Afară, afară, afară!”[:]

de Gazeta de Artă Politică

[:ro]cercetare și interviu de Andreea Andrei și Roland Ibold

Migrația din ultimii ani a muncitoarelor sezoniere din țările de la periferia Europei spre cele din vest a scos la suprafață multiple ierarhii politice și economice între aceste țări, evidențiind totodată existența unor structuri de exploatare în interiorul Uniunii Europene: lucrătoarele sezoniere reprezintă în acest context o forță de muncă ieftină și indispensabilă pentru capitalul din țările bogate.

Agricultura germană are nevoie anual de circa 300.000 de lucrătoare din Europa de Est, cele mai multe venind din România, Polonia sau Bulgaria. În contextul pandemiei de coronavirus, migrația în interiorul Europei a fost restricționată prin starea de urgență adoptată în majoritatea țărilor, fermele germane trezindu-se astfel în imposibilitatea de a-și culege recoltele. Cum a fost posibil și prin ce mijloace a fost convins guvernul român de către guvernul german ca, în aceste condiții, în ciuda stării de urgență, a ordonanțelor militare și a restricțiilor de călătorie, să semneze un acord prin care să permită deplasarea a mii de lucrătoare sezoniere?

Suntem conștiente că pentru multe dintre aceste muncitoare din România, mai ales pentru cele venite din mediul rural și din orașele mici, migrația sezonieră în Germania (țara cu cea mai mare putere economică din UE, care are capacitatea să salveze economia germană, investind, în contextul pandemiei, între 1,2 și 2 trilioane de euro) este singura șansă de a obține un loc de muncă și de a-și câștiga existența. Însă condițiile de lucru ale muncitoarelor migrante sunt de multe ori precare și nesigure.

Am vorbit cu angajate ale „Faire Mobilität”, un centru de consiliere german pentru muncitoarele românce detașate în Germania, un proiect al DGB (Confederația Germană a Sindicatelor), care are deschisă și o linie telefonică de consultanță juridică în domeniul dreptului muncii în limba română pentru muncitoarele migrante. De la „Faire Mobilität” am aflat că o parte dintre lucrătoarele sezoniere sunt supuse la multiple abuzuri și la diverse forme de exploatare, sunt nevoite să lucreze până la 12-13 ore pe zi, sunt cazate în condiții necorespunzătoare, în containere aglomerate, hrănite cu mâncare sărăcăcioasă oferită la suprapreț, plătite cu salarii mici, fără sporuri pentru riscurile asumate, intimidate și amenințate cu concedierea dacă îndrăznesc să își ceară drepturile sau chiar date afară de pe o zi pe alta. Mai mult decât atât, măsurile de siguranță, de carantină și distanțare socială obligatorii în contextul pandemiei nu sunt respectate de către angajatori și firmele de transport implicate. În plus, muncitoarele concediate în această perioadă nu se pot întoarce în țară, întrucât la ora actuală nici statul român, nici firmele de intermediere nu le-au garantat transferul înapoi. Aceste lucrătoare au fost practic abandonate de către autoritățile care ar trebui să le apere drepturile și demnitatea, speranța lor de a obține o viață mai bună fiind exploatată în numele profitului.

Am obținut de la „Faire Mobilität” contactul unui muncitor care a lucrat trei săptămâni la cules de sparanghel, împreună cu soția lui, la o fermă  din Germania, înainte să fie date afară pentru că starea lor de sănătate nu le-a mai permis să lucreze. Îi mulțumim acestui lucrător că ne-a povestit experiența lor, că a expus și criticat nedreptatea și abuzurile la care au fost supuse. Din perspectiva noastră, este extrem de important ca lucrătoarele să se organizeze și să lupte colectiv pentru drepturile lor, să se apere în fața abuzurilor guvernelor statelor complice și patronilor fermelor agricole. Este la fel de important ca acestea să fie sprijinite în lupta lor.

Citiți în continuare interviul cu acest lucrător, luat în 15 aprilie 2020, la o zi după ce cuplul a fost concediat.

Ce probleme ați întâmpinat la această fermă? Care erau condițiile de muncă?

Am fost tratați exact ca niște animale acolo. Am lucrat 3 săptămâni. Pentru început nu ne-a anunțat nimeni nimic, am ajuns aici, am fost băgați în carantină fără să fim anunțați, ne-au scos la muncă, dar fără să semnăm un contract, am ieșit o săptămână la muncă fără să semnăm un act, un document, orele lucrate au fost scrise doar pe o bucată de foaie.

Anumite persoane, inclusiv eu și soția mea, am avut probleme de sănătate, eu cu piciorul, am fost pișcat de niște gâzuțe din câmp, mi s-a umflat piciorul tare, a început să mă doară, să mă deranjeze, am cerut o cremă, mi-au vorbit foarte urât, mi s-a spus: „Dispari, nu am timp de tine”. Soția până nu a ajuns în ultimul moment să nu mai poată să respire, era umflată toată de la alergia pe care a făcut-o în câmp, că ei dau sparanghelul cu un fel de chimicale, nu au dus-o la spital, nici nu au băgat-o în seamă, nici pe ea, nici pe mine. Când ai cerut o pastilă, un tratament, un medicament, te fugăreau pur și simplu, îți spuneau că nu au chef, că nu au timp.

Au sărit la mine la bătaie, am fost dați afară ieri (n.r. 14 aprilie 2020), la ora 12 m-au pus să părăsesc camera și să ies în stradă, să mă duc, au zis că pe ei nu îi interesează, să plec, fără bani, fără nimic, nici măcar nu a avut bunul simț să spună: „Poftim de aici 50 – 100 de euro, ia-ți bagajul, să ai de o sticlă de apă, să ai de o bucată de mâncare”, nu, nimic. Am avut noroc că am dat peste un alt prieten care ne-a ajutat momentan cu o cameră, să nu rămânem afară pe străzi. Eu am chemat și poliția atunci când au venit la mine și m-au amenințat cu bătaia și mi-au vorbit urât, poliția când a venit nu a făcut nimic, a zis că e firmă privată, că se cunosc de 20 de ani; nu a făcut nimic, din contră, mi-a zis că o să fiu amendat cu 200 de euro dacă îi mai sun a doua oară. Și domnii respectivi de la fermă i-au spus poliției că doar orele care au fost trecute pe cip o să fie plătite, adică orele pe care le-am lucrat până să îmi dea cipul ăla le-am pierdut, am lucrat degeaba.

Cum ați ajuns la această fermă din Germania?

Noi am venit cu o firmă din România, cu firma respectivă am mai fost la o altă fermă la tăiat salată, dar acolo nu au fost probleme. Acolo ne-am îndeplinit contractul, au fost corecți, ne-au plătit tot, absolut ultimul cent. Dar nu am știut că aici o să ne ia altcineva în primire, că o să răspundă altcineva de noi și că o să ajungem exact ca niște animale.

Eu am pierdut acum 500 de euro; eu și soția mea, noi am plătit un comision, un drum să ajungem aici și domnul respectiv care se ocupă cu recrutarea persoanelor din România a zis că trebuia să se întâmple asta (n.r. să fie cineva dat afară), că trebuia să fie cineva ca și cobai, să poată liniști celelalte persoane.

Am venit în Germania cu un avion, mai erau 60 de persoane, din județele Suceava și Botoșani.

Era deja virusul, era treaba cu izolarea la domiciliu, dar următoarea tură de oameni pe care a adus-o la muncă după noi a fost adusă pe un aeroport în Olanda cu avion personal, pentru că Germania era închisă. El a preferat să plătească bani, din câte am înțeles 45.000 de euro ca să aducă un avion personal în Olanda și din Olanda a trimis șoferi din firmă să îi aducă pe muncitori în Germania la fermă. A învârtit lucrurile astfel încât să iasă cum vrea el, să aducă oameni la muncă, de care să își poată bate joc.

Care erau condițiile de cazare? Cum era mâncarea?

Am fost cazați în containere. Acum sunt în jur de 500 de persoane acolo sau chiar mai multe.

Ni s-a promis că o să fim duși de două ori pe săptămână la un magazin să ne luăm provizii, mâncare și apă. Nu a fost adevărat nimic, ne-au dus o singură dată și după au făcut un chioșc în curte cu marfă adusă de la marketul Rewe, dar ei își puneau adaos la produse, nu eliberau un bon fiscal, nimic.

În contract nu scrie nimic de mâncare, dar ei au băgat o masă la amiază și două felii de salam și două bulcuțe seara, din care masa la amiază constă în doi cartofi fierți și un cârnăcior sau un piure cu o bucățică de carne. Și plătim 9 euro pe zi mâncarea, aproape 9 euro pe zi chiria, hainele, salopetele, cizmele; din câte știam trebuia să ți le ofere firma respectivă, dar ei ne-au luat bani pe ele.

În afară de cartofi fierți, altă mâncare nu știu să dea și și pe aia trebuie să o plătești… câteva zile la rând micul dejun l-am primit stricat, salamurile alea, brânzeturile erau acre. Le-am arătat, am fost la birou la ei și au zis că nu e adevărat. „Mâncarea e foarte bună la ei”, așa au zis.

Câte ore pe zi trebuia să munciți?

Muncim de la 6 – 6 jumate dimineața – cam așa era plecarea de la locul unde eram cazați – și din câmp puteai să vii la 8, la 9, la 10 noaptea. (n.r. 12-14 ore pe zi).

Care ar fi trebuit să fie salariul?

Nici nu am înțeles, pentru că ei fac un stil de plată al lor. Ei ți-au dat o normă, într-o oră trebuie să scoți 17 kg de sparanghel ca să poți fi egal cu o oră la plată. Dar în momentul în care tu scoți peste limită, peste 17 kg, pe mine o să mă plătească la oră, nu la kilogram, ca să pierd. Altul care scoate mai puțin, e plătit la kilogram, pentru că le convine. Ăla care scoate mai mult e plătit la oră, ăla care scoate mai puțin e plătit la kg. Ei fac în așa fel încât omul să intre în pierdere, să nu aibă avantaj. Nouă ni s-a spus că ora e 9 euro 35 sau 9 euro 19 și când am ajuns aici ni s-a spus că banii sunt impozitați, o să rămânem cu 8 euro și ceva.

Ce măsuri de siguranță s-au luat în contextul pandemiei cu coronavirus? Aveți asigurare medicală?

Nu se respectă absolut nimic. Teste pentru coronavirus sau să vadă dacă ești în stare bună sau nu, dacă poți munci, nu s-au făcut, s-a luat doar febra, în aeroport am stat 4-5 ore, după care a venit un autocar și ne-a luat pe toți de acolo, ne-au dus la locul de cazare. Nu se păstrează nicio distanță, nicio limită, nimic. Acolo se ia febra, dacă nu ai febră, ești curat.

Ei au vorbit de asigurare medicală, dar când a fost soția la spital i-au făcut o singură perfuzie, și asta la rugămintea soției, că altfel ei o aduceau înapoi umflată toată.  Da, era acolo o domnișoară care s-a comportat cât de cât mai frumos și care ne-a dus la spital doar când a văzut că soția e umflată toată, mâini, picioare, față, doar când i-a ajuns umflătura la gât, că nu mai putea respira.

Ce s-ar fi întâmplat dacă v-ați fi îmbolnăvit de Covid-19?

Suporți consecințele și plătești.

Ați încercat să discutați cu ceilalți muncitori, să vă organizați și să negociați colectiv cu patronul?

Am fost și în grup mai mare și tot așa au făcut, au jucat la intimidare, iar persoanele respective, de frică că o să îi dea afară, au tăcut din gură. Pentru că îi speria continuu: nu vă convine, „afară”, nu vă convine afară, numai afară știau să spună! Afară, afară, afară. Spuneau că firma respectivă nu răspunde de tine, nu îi interesează cu ce pleci, cu ce ajungi, și ce faci. Lumea oricum se teme să spună ceva, pentru că nu au pe nimeni pe aici și în orice moment sunt amenințați că dacă nu le convine să plece. Oamenii ies la muncă mai mult de frică că nu au unde să se ducă.

Așa a început să țipe la mine din nou, că dacă îmi trage un pumn nici rahat de analize nu mai  rămâne din mine, că ce am rezolvat dacă am chemat poliția, că tot ca dânsul am ieșit,  amenințări precum – să îmi aduc aminte de acum înainte câțiva ani când au ținut în câmp nu știu câte zeci de persoane, fără apă, fără mâncare timp de două zile și i-au făcut să tacă, să nu mai comenteze. Au fugărit în stradă ca pe niște câini 110 persoane și lumea a prins frică de treaba asta, și uite așa a făcut lumea să pună capul jos, de nu mai zice nimeni absolut nimic.

Dacă ați putea, ați face ceva împotriva fermei respective?

Dacă s-ar putea, cu cea mai mare plăcere, pentru că eu nu vreau să fiu considerat drept animal, să fiu dat afară și eu și soția ca niște câini în stradă, fără un ban în buzunar, fără o sticlă de apă, fără o felie de pâine. Dacă nu dădeam peste domnul ăsta, noi nu aveam unde merge, unde sta, în momentul ăsta cred că eram pe stradă, pentru că nu avem posibilitatea de a pleca acasă, pentru că nu circulă absolut nimic. Vă dați seama, ca orice om, vrei să muncești cinstit, vrei să câștigi un ban, nu vrei să faci nimănui rău, dar ți se face rău, pe nevinovate.

___________________________________________________________________________

* Interviul a fost luat în contextul unei cercetări despre condițiile de muncă ale muncitoarelor românce migrante care lucrează în Austria, Germania și Italia, publicată în revista Jungle World și editat într-o mică măsură, pentru a facilita lectura acestuia.

** Am decis să utilizăm în acest text doar forma feminină a substantivelor, adjectivelor și pronumelor, întrucât în majoritatea cazurilor este folosită doar forma masculină, chiar dacă se face referire la subiecți cu genuri diverse sau neprecizate.

*** Din presupunerile noastre, situația muncitorului intervievat de noi este menționată în declarațiile unui alt muncitor anonim care lucrează la o fermă de sparanghel în Germania, făcute în cadrul emisiunii „Secvențial”, difuzată pe postul de televiziune Antena3, duminică, 19 aprilie 2020. (min. 3 aici.)

 [:]