de Anca Nica și Ioana Florea În România marcată de valuri succesive de măsuri de austeritate, din anii 1990 încoace, s-a construit treptat stigma socială asupra persoanelor cel mai grav afectate de aceste măsuri. Discursul public dominant al ultimelor peste trei decenii a afirmat neîntrerupt că oamenii săraci sunt responsabili și vinovați pentru propria sărăcie. Astfel, s-a încercat legitimarea măsurilor de austeritate și antisociale – de la privatizarea serviciilor vitale de stomatologie, încă de la începutul anilor 1990, care acum au devenit atât de scumpe încât puține persoane și le mai permit, până la recentele măsuri de înghețare bugetară publică…
de Enikő Vincze 1. În iunie 2020, neștiind exact că asta va duce chiar înspre ceea ce trăim azi, întrebam retoric într-un articol publicat în Baricada România despre proiectul liberal de relansare a economiei: statul salvează capitalul şi susţine militarizarea? Observam atunci că un specific al acelor timpuri față de criza din 2008-2009 era că relansarea economică se întâmpla cu accentuarea excesivă a militarizării României, și angrenarea ei în cursa curentă de înarmare, similară oarecum războiului rece sau altor perioade similare în care industria războiului „a salvat” economia. Dintr-o declarație de la acea oră a premierului a reieșit printre altele,…
Fundamentele și potențialul anti-capitalist al revendicării „Vrem locuințe sociale, nu militarizare”
de Enikő Vincze În data de 8 martie 2022, la invitația Meduza Kolektiv și Rhythms of Resistance Cluj, mișcarea pentru dreptate locativă Căși Sociale ACUM! a contribuit și participat la evenimentul #8martiefeminist din orașul Cluj (și) cu acest banner revendicativ. Imaginea este marcată și de apelul #strikethewar, prin care ne-am alăturat și acțiunii transnaționale a rețelei E.A.S.T. (Essential Autonomous Struggles Transnational). Poate unii vor spune că nu este momentul oportun să vorbim despre lucruri atât de „mărunte” precum locuințele sociale în timp ce mii de oameni mor și milioane de oameni sunt dislocați din țara lor, sau în timp ce capitalismul…
de Slobodan Golušin Acest articol face parte dintr-o serie realizată de ELMO (East Left Media Outlet), care cercetează economia platformelor digitale în țările Europei de Est. În 2021 am putut vedea o mobilizare fără precedent a freelancerilor online din Serbia. Mii de oameni, antrenați în diverse munci online pe diferite platforme digitale, s-au organizat într-o asociație, și au mărșăluit pe străzile Belgradului, protestând împotriva intenției guvernului de a impozita veniturile obținute în străinătate. După șase luni de luptă, asociația a obținut cedări semnificative din partea autorităților. Totuși, mulți freelanceri din sfera online rămân în continuare înglodați în datorii și riscă o…
Enikő Vincze Voturile mele de la începutul lunii aprilie, precum și spre mijlocul lunii mai 2021 au fost exprimate în cadrul consultării regulate a Consiliului Economic și Social din România de către inițiatorii propunerilor legislative. Mi le-am exprimat în cadrul comisiei din care fac parte, și, fiind voturile mele personale, le pot face publice, fără a menționa care a fost votul majorității în comisie sau în plenul CES. Am ales cele două exemple de mai jos din setul celor evaluate în aprilie și mai, pentru că ele arată, în paralel, tratamentul diferențiat pe care Guvernul României îl practică față de…
de Grupul h.arta Art.1: Hotărârea Consiliului Local nr. 371/2007 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor pe teritoriul Municipiului Timişoara, art. 21 se modifică şi se completează, având următorul conţinut: Capitolul IV, Art.21, litera o) o) Este interzisă hrănirea animalelor şi a păsărilor pe domeniul public şi privat al Municipiului Timişoara. Această propunere pripită pentru o lege care să interzică hrănirea animalelor pe domeniul public și privat ridică o multitudine de probleme. Probleme ce țin de etică, atitudine civică, conștiință ecologică, educație și drepturi – atât drepturile animalelor nonumane și drepturile cetățenilor de a se manifesta conform unor principii etice la care…
de Anca Gyemant Totul a început cu o campanie electorală. Totul s-a întâmplat în live-uri pe facebook, în interviuri date în fața porții școlii, în lacrimi demagogice vărsate pentru soarta copiilor, în articole din presa locală scrise în grabă ca să apară înainte de finalizarea alegerilor locale. În urma campaniei electorale, școala a rămas cu mobilier nou în sălile de clasă, cu toaletele renovate, cu laptopuri noi, cu un limbaj agresiv și demagogic între cele/cei care lucrăm aici, cu neîncredere și desolidarizare în colectivul nostru. Acest text, scris din fragmente, este un portret subiectiv al școlii mele după un an…
Articole noi