În satele din Anzi, mama-pământ, Pachamama, își serbează astăzi marea ei sărbătoare.

Cântă și dansează copiii ei, în această zi nesfârșită, și o poftesc pe mama-pământ să ia o gură din fiecare porție de porumb și să soarbă din fiecare băutură tare care le umezește bucuria.

Și la final, îi cer iertare pentru atâta rău, mamă-pământ jefuită, mamă-pământ otrăvită, și o imploră să nu-i pedepsească cu cutremure, ger, secetă, inundații și alte intemperii.

Aceasta este sărbătoarea cea mai veche din America.

Așa își salută mama, în Chiapas, maiașii din tribul Tojolabal:

Tu ne dai fasolea,

Ce este savuroasă,

Cu chili, cu tortilla.

Porumb ne dai, și cafea bună.

Mamă iubită,

Îngrijește-ne bine, bine.

Și niciodată să nu ne treacă prin cap

Să te vindem.

Ea nu locuiește în cer. Trăiește în adâncurile lumii, și acolo ne așteaptă: mama-pământ care ne dă de mâncare este mama-pământ care ne va mânca.

Traducere din limba spaniolă: David Schwartz