de Enikő Vincze
În data de 8 martie 2022, la invitația Meduza Kolektiv și Rhythms of Resistance Cluj, mișcarea pentru dreptate locativă Căși Sociale ACUM! a contribuit și participat la evenimentul #8martiefeminist din orașul Cluj (și) cu acest banner revendicativ. Imaginea este marcată și de apelul #strikethewar, prin care ne-am alăturat și acțiunii transnaționale a rețelei E.A.S.T. (Essential Autonomous Struggles Transnational).
Poate unii vor spune că nu este momentul oportun să vorbim despre lucruri atât de „mărunte” precum locuințele sociale în timp ce mii de oameni mor și milioane de oameni sunt dislocați din țara lor, sau în timp ce capitalismul și imperialismul continuă să facă ravagii.
Dar, pentru că am observat și eu cum s-a instaurat în spațiul public românesc în ultimele două săptămâni agresiva stigmatizare a celor care vorbeau altfel decât discursul dominant, afirm încă o dată:
➡ faptul că vorbim despre contextul mai larg al sacrificării oamenilor prin războaiele imperialiste de pretutindeni,
➡ faptul că vorbim despre toți actorii politici și economici și militari care sunt responsabili de vărsarea de sânge de acum,
➡ faptul că încercăm să înțelegem de ce a devenit acest război posibil tocmai acum și aici,
➡ faptul că ne reamintim de suferințele multor oameni din România, și nu numai, în timp de pace, datorită privațiunilor locative și altor privațiuni materiale induse de capital, dar și datorită neglijenței criminale și rasismului de stat,
➡ faptul că vorbim despre ordinea mondială a capitalismului global care a provocat atâtea războaie chiar și după încheierea celui de al doilea război mondial,
➡ faptul că vorbim despre profitorii acestui conflict armat,
➡ faptul că suntem împotriva militarizării ca politică de stat,
evident nu înseamnă că nu ne pasă de sângele vărsat în acest război.
#
Revendicarea „Vrem locuințe sociale, NU militarizare” este un apel în care se concentrează o mulțime de considerente. Amintesc doar câteva aici:
1) Criza curentă a capitalismului, o criză post-neoliberală, post-pandemică și energetică, care a explodat în războiul din Ucraina, este contextul în care de câțiva ani buni se accentuează (și) criza locuirii: prețuri mari la locuințe, producția de locuințe pentru profit, evacuări și dislocări forțate, supraaglomerare în locuințe, creșterea numărului de persoane fără adăpost, locuirea în mediu toxic etc.
2) Criza locuirii, înțeleasă prin manifestările acestea, este un sindrom al capitalismului care transformă totul și toate aspectele vieții umane (inclusiv locuirea) în sursă de profit, și sacrifică nevoile și viața oamenilor pe altarul acumulării de capital, asemeni industriei de armament.
3) Criza locuirii înțeleasă prin manifestările sale amintite mai sus face victime, cauzează moartea oamenilor.
4) Cei care sunt responsabili de criza locuirii funcționează sub impactul acelorași legi precum și profitorii industriei de armament sau industriei farmaceutice, iar asta este legea acumulării de capital cu orice preț.
5) Războiul proxy din Ucraina, în care mari puteri imperialiste s-au ciocnit pe teritoriul unui alt stat, a creat condițiile în care statele lumii, inclusiv statele membre UE, în următorii ani se vor dedica militarizării și înarmării. Asta nu doar pentru a-și întări capacitatea militară de a ataca sau de a se apăra, ci și pentru că în criza economică indusă (energie, combustibil, alimente, etc), industria militară va continua să aducă profituri. Și afacerile imobiliare vor continua să fie un „adăpost” bun pentru banii investiți cu scopul profitului, precum au continuat să fie și în timpul pandemiei. Astfel de decizii ale statelor continuă și întăresc vechea lor subordonare față de interesele capitalului.
6) Politica de stat a militarizării înseamnă mai puține investiții publice în servicii publice în toate domeniile (locuire, sănătate, educație școlară). Asta înseamnă sfârșitul firavelor tendințe de a le crește ca un răspuns la provocările pandemiei, chiar înainte ca ele să se fi pus cu adevărat în mișcare.
7) În România oricum subdezvoltată din punctul de vedere al infrastructurii sociale, această redirecționare a banilor publici va rezulta în și mai multe victime ale sărăciei, și în și mai mari inegalități economice. Vor muri și mai mulți decât până acum fără să ajungă la bătrânețe, se va întări fascismul social îndreptat împotriva populației care devine surplus din punctul de vedere al capitalului violent.
8) Politica de stat a militarizării, ceea ce înseamnă nu doar investiții în armament, ci înseamnă și investiții în industria de supraveghere a comunicării prin toate mijloacele, va rezulta în creșterea controlului prin forță asupra populației pașnice, atât în sens material/ fizic, cât și în sens simbolic, de control al gândirii și acțiunilor critice la adresa capitalismului militarizat.
9) Argumentele înrădăcinate în anti-comunism – duse la perfecție în ultimii 30 de ani și îndreptate împotriva revendicărilor forței de muncă pentru creșterea salariilor, construcția de locuințe publice, asigurarea accesului universal la servicii de sănătate – se vor combina cu noi argumente: care vor desființa astfel de revendicări prin stigmatizarea lor ca fiind niște pretenții anacronice sau, și mai grav, ca niște revendicări care ar putea cauza revolte populare criminalizate sau ca atentate la „siguranța națională”.
10) Pe fondul recunoașterii că politica locuirii este componentă esențială a capitalismului, revendicarea „Vrem locuințe sociale, NU militarizare” are potențialul de a contribui în viitorul nostru imediat la o auto-organizare capabilă să identifice soluții la problemele grave ale societăților noastre dincolo de capitalism.