(text integral) de Marta TALACHA În 2013, Marsilia a devenit Capitala Europeană a Culturii – spre marea uimire și nemulțumire a altor orașe franceze, dar și spre bucuria intermediarilor și a speculanților din piața imobiliară. Al doilea cel mai mare oraș din Franța, după Paris, pe primul loc la inegalități și decalaje sociale, conducând în clasament la capitolul sărăcie și cu o rată de șomaj de aproape 40%, metropola și-a construit identitatea pe coexistența mai multor culturi, etnii și religii. De multă vreme, pulsul vieții orașului a fost dat de imigranți. Armenii care au fugit de genocidul instrumentat de turci,…
Gazeta de Artă Politică
Guvernarea Capitalei Europene a Culturii și regimuri urbane în Sibiu
– Fragmente – de Alexandra OANCĂ Fragmentele de mai jos fac parte dintr-o lucrare de dizertație susținută în cadrul Departamentului de Sociologie și Antropologie Socială al Central European University din Budapesta, în 2010. Cercetarea a urmărit modul în care programul „Sibiu Capitală Europeană a Culturii 2007” a fost prezentat şi general acceptat ca o poveste de succes, precum şi impactul programului asupra proceselor de guvernare urbană în Sibiu. Nivelul decizional european și politica CEaC Deși Tratatul de la Roma (1957) nu conferise competențe legale Comisiei Europene pentru a interveni în sectorul cultural, și deși doar Tratatul de la Maastricht (1992)…
de Andrei HERŢA După 1989 a crescut cererea de lemn pe piața globală, care, împreună cu liberalizarea prețurilor lemnului în România, a adus la o apreciere mai mare a pădurii chiar și în comparație cu terenurile agricole. Oficialii statului, noii proprietari și elitele locale sunt interesați de resursele profitabile oferite de păduri. Astfel, pădurile sunt prinse între importanța lor în protejarea mediului, importanța lemnului ca materie primă regenerabilă și ecologică, și extracția lor pentru profit atât de proprietari privați, cât și de stat. În situația în care pentru procentul de împădurire funcțional se vehiculează cifra de aproximativ 22%, adică jumătate…
Despre idei, preocupări și teorii revoluționare comuniste ale raporturilor de gen și ale iubirii, cu rol deloc marginal în efervescența ideologică a acelui moment.
Un întreg cinematograf revoluționar, care a pus în slujba unor idei emancipatoare social un complex set de teorii și practici inovatoare și a schimbat pentru totdeauna rolul montajului în producția de film, a avut drept condiții de apariție precaritatea resurselor.
Activistele Jenotdel au combinat strategiile și s-au luptat cu tenacitate pentru ocuparea și crearea de spații emancipatoare.
În perioada 1925-1938, în Uniunea Sovietică s-a dezvoltat un program amplu, susţinut de stat, pentru publicarea de cărţi în limba romani.


