CITATE
LA CUMPĂRAT DE ARAMĂ
Despre dimensiunea social-politică a teatrului
Pentru o operă atât de dificilă și de plină de sensuri cum este o piesă de teatru, care își propune să înfățișeze conviețuirea socială a oamenilor, nu sunt suficiente cunoștițele dobândite din practica proprie. Modurile de acțiune ale contemporanilor noștri nu pot fi înțelese fără ajutorul economiei și politicii.
Este optimist acela care crede că poetul ar mai putea să înfățișeze ceva în zilele noastre, fără a pricepe despre ce este vorba. Și degeaba ar căuta să descopere niște „întâmplări omenești simple”; ele nu mai există.
Despre simboluri eterne
Cele mai grave mistificări se petrec acolo unde se ivesc simboluri și „esențe”, chipurile independente de orice influență umană, „instincte și pasiuni veșnice”, „maxime divine”.
Artă, religie, știință
Faptul că religia este considerată o rudă mai apropiată a artei decât știința nu este tocmai măgulitor pentru artă.
Despre actori
Actorii nu sunt niște funcționari ai unei mișcări politice și nici preoți ai artei. Menirea lor, ca oameni politici, este de a promova cauza lor socială cu ajutorul artei.”
Efectul de distanțare
După cum empatia face dintr-un eveniment deosebit ceva cotidian, distanțarea transformă cotidianul în ceva deosebit. Cele mai ultra-banale fapte pot fi dezbrăcate de caracterul lor plictisitor dacă sunt prezentate ca și cum ar avea în ele ceva deosebit. Atunci spectatorul nu va mai fugi din contemporaneitate în istorie, ci însăși contemporaneitatea va deveni istorie.
Instruirea
Secretarul literar: N-are nimeni nimic împotrivă ca o piesă să conțină sens, dar el nu trebuie să reiasă continuu. Instruirea trebuie să petreacă pe nesimțite.
Filozoful: Vă rog să mă credeți: cei care doresc o instruire pe neobservate, nu doresc de fapt nicio instruire.
Școala vieții de zi cu zi
Întâia școală să fie pentru voi locul de muncă, strada, cartierul
Casa, metroul și magazinele. Să-i studiați pe toți oamenii acestor locuri. Pe străini ca pe niște vechi cunoscuți, dar
Pe cunoscuți ca pe niște străini.
Activarea publicului
Întrebarea este cum putem noi, scriitorii de piese, să ne activizăm, din punct de vedere social, publicul – să-i dăm elan. Se cuvine să încercăm toate mijloacele artistice imaginabile, fie ele vechi sau noi, ce ar putea servi atingerii acestui scop.
POEZII
Călătorind într-un automobil confortabil
Călătorind într-un automobil confortabil,
Pe o șosea sub ploaie,
Am văzut un om în zdrențe la căderea serii,
Care ne făcu semn, înclinându-se adânc, să-l luăm cu noi.
Aveam un acoperiș, și aveam și loc, și am trecut mai departe
Și am fost auzind spunând cu o voce morocănoasă:
Nu,
Nu putem lua pe nimeni.
Eram departe, pe drum, poate la o zi distanță,
Când, deodată, m-am speriat de acea voce a mea,
De purtarea mea
Și de toată această lume.
Eu, supraviețuitorul
Știu, desigur: unic prin norocul meu,
Am supraviețuit atâtor prieteni. Dar astă noapte, în vis,
i-am auzit pe acești prieteni spunându-mi:
„doar cei mai tari supraviețuiesc”
Și m-am urât.
Lauda comunismului
Exploatatorii spun despre el că-i o crimă.
Noi însă știm:
El înseamnă sfârșitul crimelor.
El nu e o nebunie, ci
Sfârșitul nebuniei.
Nu este enigma, ci soluția.
Nu e haosul,
Ci ordinea.
El e lucrul cel simplu
Atât de greu de făcut.
Întrebările unui muncitor care citește
Cine-a clădit Teba cu cele șapte porți?
În cărți e trecut numele regilor.
Oare regii au cărat bucățile de stâncă?
Și Babilonul, de multe ori dărâmat,
Cine l-a reclădit de atâtea ori? În ce case locuiau ziditorii Limei,
Cea strălucitoare ca aurul? Unde s-au dus zidarii în seara în care
Zidul chinezesc a fost terminat?
Chiar în legendara Atlantidă, în timp ce marea-i înghițea, scufundații urlau
În noapte după sclavii lor.
Tânărul Alexandru cuceri Indiile.
El singur?
Cezar îi bătu pe gali.
n-a avut cu el măcar un bucătar?
Pe fiecare pagină, o victorie.
Cine a gătit praznicul victoriei?
La fiecare zece ani, un mare om.
Cine i-a plătit cheltuielile?