CAPETE ROTUNDE, CAPETE ASCUȚITE
sau
CINE ADUNĂ, SE ADUNĂ
O poveste de groază
traducere din limba germană de Elise Wilk
redactarea Ioana Gruenwald
Piesa a avut premiera în 1936, la Copenhaga, la teatrul Riddersalen, în regia lui Per Knudson și în prezența lui Brecht, refugiat în Danemarca în perioada respectivă. Textul este, la bază, o rescriere după piesa lui William Shakespeare, Măsură pentru măsură. Este prima piesă a lui Brecht care tratează subiectul fascismului, chiar dacă într-o manieră alegorică, sub forma unei parabole grotești. A fost rescrisă de mai multe ori, Brecht a lucrat la ea timp de peste cinci ani, sunt publicate două versiuni. Traducerea de față urmează textul celei de-a doua versiuni. (David Schwartz)
Fragment:
PRELUDIU
În fața cortinei apar șapte actori: directorul teatrului, guvernatorul, țăranul dijmaș răzvrătit, moșierul, sora acestuia, țăranul Callas și fiica sa. Ultimii patru sunt în cămașă. Guvernatorul e îmbrăcat la costum, ține în mână un cântar cu două modele de craniu ascuțite și două rotunde, țăranul răzvrătit ține în mână un cântar cu două haine elegante și două zdrențuite, și el e la costum.
DIRECTORUL TEATRULUI:
Stimate public, spectacolul a început.
Autorul său prin multe locuri a trecut.
(și nu neapărat pentru că așa a vrut)
În seara asta v-arată pe scenă ce-a văzut.
Și ca să vă rezum ce în călătorii s-a petrecut:
A fost martor unor conflicte de neconceput.
A văzut cum omul alb pe omul negru îl ia la trântă
Cum omul galben mic și omul galben mare în luptă se-nfierbântă
Un finlandez c-o piatră-n cap pe suedez îl nimerește
Și-un borcănat pe-un coroiat în bătaie îl snopește
Autorul nostru se documentează
În ce constă conflictul ce nu se mai aplanează
Așa el a aflat că circulă prin lume
Un distribuitor de cranii de mare renume
Se spune că ar fi remediu universal
Pentru orice problemă ai, în general.
Cu buzunarul plin de nasuri și colorate piei
Rupe prietenii, desparte mireasa de mirele ei
Atât în sate cât și-n orașe el țipă-n gura mare:
În lume totul depinde de căpățâna ce omul o are.
Așa că pe-unde distribuitorul de cranii a făcut popas
Oamenii se analizează la piele, păr și nas.
Și toți care-au primit un craniu nepotrivit
Sunt bătuți măr până devin de neprivit.
Și peste tot autorul nostru a fost interogat
Dacă nu-l deranjează diferența dintre cranii, asta l-au întrebat
Sau dacă între oameni nu vede-o diferență
La care el a răspuns: ba da, în esență.
Dar diferența pe care eu o observ
E mai mare decât cea dintre cranii, în mod evident.
Ea lasă o urmă adâncă. Foarte.
Și poate decide între viață și moarte
Și ca să n-o mai lungesc, atâta vă zic
E diferența dintre sărac și înstărit.
Și cred că așa va rămâne pe veci
Am să scriu despre asta o piesă, deci
Și-această piesă demonstrează
Că-i singura diferență ce-n lume contează.
Iar piesa asta, prieteni, urmează s-o vedeți. Și nu
ne-am zgârcit să clădim pe scenă o țară numită Jahoo.
Și pe acest târâm distribuitorul craniile va împărți
Iar pe unii oameni destinul pe loc îi va urmări.
Dar autorul atent se va-ngriji
Ca dumneavoastră pe săraci de bogați să-i puteți deosebi.
Va împărți și niște ținute
Potrivite cu statutul.
Închideți ușile, puneți zăvorul
Intră în scenă Distribuitorul!
GUVERNATORUL:
Guvernatorul apare și începe să demonstreze, în sunet de fanfară, cum funcționează cântarul de cranii.
Aici am două cranii, după cum puteți vedea
Diferența e enormă, oricine-o poate observa
Unul e rotund, altul e ascuțit.
Unul e sănătos, celălalt de boală-i năpădit.
Dacă undeva e mizerie și nedreptate
Acesta de-aici de vină-i pentru toate.
Dacă undeva e inegalitate, iar oamenii-s obezi și sfrijiți
E clar că totul se-ntâmplă din cauza celui de-aici.
Cine cântarul meu îl folosește
Va vedea dreptatea și nedreptatea cât ai zice pește.
(apasă cu degetul talgerul pe care se află capetele rotunde)
DIRECTORUL TEATRULUI prezentându-l pe țăranul răzvrătit:
Și acum tu, distribuitor de veșminte
Arată-le oamenilor hainele cu care se nasc și cu care-i trimiți în morminte!
ȚĂRANUL RĂZVRĂTIT își prezintă cântarul de haine:
Eu cred că diferența nu-i greu de observat
Astea-s hainele bune și astea-s cele proaste
Oricine poate vedea între ele ce contrast e.
Cine umblă în zdrențe îmbrăcat
De oameni e diferit tratat
Decât cel care poartă veșminte bune
La fel se întâmplă oriunde în lume.
Cine cântarul meu utilizează
Vede pe cine destinul favorizează.
Apasă cu degetul talgerul pe care se află hainele bune.
DIRECTORUL TEATRULUI:
După cum vedeți, autorul folosește două cântare de soiuri diferite,
Pe unul cântărește haine frumoase și haine ponosite
Cu celălalt cântărește forme de craniu diferite tare
Iar apoi în glumă cântărește ambele cântare.
Ia în mână ambele cântare unul după celălalt, iar apoi le cântărește. Apoi le dă înapoi și se adresează actorilor:
Voi care-acum în spectacol veți juca
Alegeți-vă un craniu și cu ce vă veți îmbrăca
Așa cum e în piesă prevăzut
Iar autorul mare dreptate a avut
Destinul vi-l alegeți nu cu capul, ci prin straie,
Haideți odată, alegeți, să îi dăm bătaie!
ȚĂRANUL apucă craniul rotund:
Luăm capul rotund, draga mea fiică.
MOȘIERUL:
Noi alegem capul ascuțit.
SORA MOȘIERULUI:
După cum a dorit domnul Brecht…
FIICA ȚĂRANULUI:
Fiica unui cap rotund are și ea un cap rotund.
Sunt un cap rotund de sex femeiesc.
DIRECTORUL TEATRULUI:
Și aici costumele.
Actorii își aleg costumele.
MOȘIERUL:
Eu joc moșierul.
ȚĂRANUL:
Eu țăranul, gata.
SORA MOȘIERULUI:
Eu sora moșierului.
FIICA ȚĂRANULUI:
Și eu prostituata.
DIRECTORUL DE TEATRU către actori:
Deci sper că până acum totul e clar.
ACTORII:
Da.
DIRECTORUL DE TEATRU:
Rotunzi și ascuțiți avem aici, dar
Și diferența dintre clase există.
Și-acum să intre scenografia realistă
O lume-ntreagă se așterne în fața voastră
Sper să-nțelegeți aste diferențe în piesa noastră.
(Merg cu toții în spatele cortinei)