de Laura Sandu ”Ana Ipătescu”, lucrarea lui Alexandru Ciucurencu din 1949, este recunoscută de contemporani, dar și ulterior, drept una dintre primele reușite ale realismului socialist. Lucrarea prezintă momentul revoluției de la 1848, când partizanii mișcării s-au strâns, la îndemnul Anei Ipătescu, pentru a-i alunga pe reacționarii care înconjuraseră palatul unde se afla, captiv, guvernul revoluționar. Construită pe trei planuri, unul îndepărtat, în care vedem palatul, altul intermediar, unde îi regăsim pe bărbații participanți la revoluție, și unul principal în care se află eroina scenei, lucrarea accentuează prin mijloace compoziționale rolul central jucat de Ana Ipătescu. Organizarea spațiului pictural, care…
de David Schwartz Pe data de 16 februarie s-au împlinit 83 de ani de la reprimarea violentă de către armată a grevei de la atelierele C.F.R. Grivița din ianuarie-februarie 1933. În ziua respectivă, armata a tras în muncitorii care ocupaseră atelierele și refuzau să reia lucrul, protestând împotriva unei serii de măsuri abuzive întreprinse de guvern (așa-numitele „curbe de sacrificiu” din perioada Marii Crize). Au fost uciși cel puțin șapte muncitori, alții răniți și arestați. Episodul Grivița este doar unul dintr-o serie de proteste muncitorești înnăbușite în sânge și lovituri de gloanțe de armata română în perioada interbelică[1]. Pentru a…
*Tema GAP 12 În numele periferiei În climatul geo-cultural actual, dezbaterea asupra colonialității devine tot mai relevantă. La 25 de ani de la revoluțiile de catifea din Europa de Est, promisiunea europenității – promisiunea întoarcerii Estului european la Vestul fondator – nu mai poate să fie acceptată necritic. Nevoia noastră de a repune în discuție nu doar termenii interacțiunii cu Vestul, ci înseși bazele ei, se face resimțită în toată Europa de Est. Prin urmare, nu e întâmplător că numărul de față include și contribuții elaborate în regiunea Baltică, Grecia sau în fosta Europă Centrală (la Budapesta). Ceea ce leagă…
În secolul al 18-lea, filozofi din regatele de Vest ale Europei au elaborat un sistem de gândire care a inversat poziția Nordului pe axa tradițională a cunoașterii. Din acest proces de transformare epistemică a luat ființă ideea de Occident ca identitate structurală, născută pe ruinele Renașterii și întemeiată pe cunoaștere, cultură, civilizație, etcetera. Concomitent cu aceasta, dispoziția imperialistă a Iluminismului a creat o a doua Europă – Europa de Est – funcționând de atunci ca un dublu al său, asemănător și totuși diferit. Nașterea Europei de Est din privirea occidentală a constituit un eveniment care a marcat profund sentimentul identității…
Declarație a organizatorilor întrunirii internaționale Periferializarea Europei din luna august, 2015, în care s-au discutat punctele comune, diferențele și perspectivele pentru luptele comune din periferiile estice și sudice ale Europei Periferiile continuă să absoarbă cele mai dure efecte ale crizei europene. Marginile Europei sunt sub asediu, nu doar din cauza rapidei declasări (țările PIIGS) și a normalizării sărăciei (țările din Est) dar și pentru că oamenii încearcă să traverseze câmpuri minate și mări, să sară garduri și ziduri în încercarea de a scăpa, adesea, de efectele politicilor neo-coloniale și imperiale vestice. Numim periferializare procesul de producere a marginilor prin supunerea față…
Ce rămâne din identitatea națională românească dacă scoatem țăranul și tot ce ține de cultura țărănească tradițională din reprezentările și ipostazierile acesteia? Câteva povești cu voievozi și încăierări grozave, peste care nu știu ce balastru am mai putea adăuga ca să fie bine și frumos, să avem și noi cu ce ieși și umbla prin lume. De aceea țăranul este încă foarte important pentru tot eșafodajul identitar, cu manifestările-i aferente și pentru tot ceea ce înseamnă celebrare a identității, într-o combinație de ritual cu divertisment. Muzici țărănești sau mai degrabă inspirate din acestea, „costume naționale”, „tradiții tradiționale”, mâncăruri, jocuri, credințe…
Noțiunea relativă de Europa folosită pentru a numi părțile occidentale și de nord ale continentului omonim în timpul secolului al XIX-lea și al XX-lea fusese, până la extinderea din 2004 ce a inclus zece țări din Europa de Est, sinonimă cu Uniunea Europeană. Zonele estice ale continentului au fost redefinite de atunci ca o regiune ale cărei instituții politice, socio-culturale și religioase sunt tot atâtea dovezi ale unei europenități incerte, care însă aspiră către atingerea standardelor economice și juridice occidentale. La fel, în timpul anilor ’90 și cu un accent crescut în timpul crizei financiare din 2008, economiile datornice ale…