Cireșe amare de Liliana Nechita (extrase) Cartea Lilianei Nechita – Cireșe amare din care am extras o serie de fragmente relevante pentru tema numărului 13 din Gazeta de Artă Politică, are forța narativ-afectivă a unui document de traseu existențial. Un document care întoarce pe toate fețele văzute și nevăzute lumile de circulație emoțională ale migrantului. Lumi care au puternic impregnate în subteranele lor incertitudini, momente de așteptare, lacrimi în ochi atunci când vocile copiilor rămași în țară se aud tot mai stinse, lupte pentru supraviețuire, dorințe, vise, împliniri, umilințe și doza necesară de respect și demnitate de care oricine are…
fragmente
3 DECEMBRIE. REGELE CARE A SPUS GATA (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
Timp de patru secole, Africa neagră se specializase în vânzarea de carne umană. Conform diviziunii internaționale a muncii, destinul său era să producă sclavi pe piața mondială. În 1720, un rege a refuzat. Agaja Trudo, rege în Dahomey, a dat foc fortărețelor europene și a desființat porturile pentru navele de sclavi. Timp de zece ani, a suportat hărțuirile traficanților de sclavi și atacurile regatelor vecine. Mai mult n-a rezistat. Europa a refuzat să-i vândă arme dacă nu plătea în monedă umană. Traducerea din limba spaniolă: David Schwartz
1 DECEMBRIE. ADIO ARMELOR (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
Președintele Costa Ricăi, domnul Pepe Figueres, a spus: – Aici singurul lucru care merge prost este totul. Și în 1948 a desființat forțele armate. Mulți au anunțat sfârșitul lumii, sau măcar sfârșitul Costa Ricăi. Dar lumea a continuat să se învârtă, iar Costa Rica a scăpat de războaie și de lovituri de stat. Traducerea din limba spaniolă: David Schwartz
27 NOIEMBRIE. CÂND AU LUAT FOC APELE DIN RÍO DE JANEIRO (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
În 1910, revolta marinei braziliene a ajuns la apogeu. Răzvrătiții erau amenințați prin lovituri de tun de avertisment asupra orașului Río de Janeiro: – Încetați cu dezastrul, sau facem orașul praf. La bordul navelor de război, loviturile de bici erau un obicei curent, și deseori cei pedepsiți mureau. La capătul a cinci zile, răscoala a triumfat, bicele au fost aruncate pe fundul apelor, și năpăstuiții mărilor au defilat, în uralele tuturor, pe străzile din Río. După un timp, șeful răscoalei, João Candido, fiu de sclavi, ales amiral prin hotărârea răzvrătiților, a devenit dinnou marinar obișnuit. Și după un timp, a…
26 NOIEMBRIE. LAURA ȘI PAUL (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
Când Karl Marx a citit Dreptul la lene, a declarat: – Dacă asta este marxism, atunci eu nu sunt marxist. Autorul, Paul Lafargue, părea mai degrabă anarhist decât comunist, și manifesta o suspectă aplecare spre nebuniile tropicale. Cu atât mai puțin i-ar fi plăcut ca ginere acest cubanez de culoare incertă: – Intimitatea excesivă este deplasată – l-a avertizat în scris atunci când Paul a inițiat avansuri periculoase la adresa fiicei lui Marx, Laura, și a adăugat solemn: – Este de datoria mea să îmi interpun rațiunea în fața temperamentului dumneavoastră creol[1]. Rațiunea a eșuat. Laura Marx și Paul Lafargue…
25 NOIEMBRIE. ZIUA ÎMPOTRIVA VIOLENȚEI DOMESTICE (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
În pădurea tropicală din Alto Paraná, fluturii cei mai frumoși se apără expunându-se. Își desfac aripile negre împodobite cu pete roșii sau galbene, și, din floare în floare, bat din aripi fără cea mai mică grijă. În urma a mii și mii de ani de experiență, dușmanii lor au învățat că acești fluturi conțin venin. Păianjenii, viespile, șopârlele, muștele și liliecii îi privesc de departe, de la o distanță prudentă. Pe 25 noiembrie 1960, trei militante împotriva dictaturii generalului Trujillo au fost ucise bătute și aruncate într-o prăpastie în Republica Dominicană. Erau surorile Mirabal. Erau cele mai frumoase, fuseseră numite…
24 NOIEMBRIE. BUNICA (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
În 1974, oasele sale au apărut pe dealurile pietroase din Etiopia. Descoperitorii ei au numit-o Lucy. Datorită tehnologiei celei mai avansate, i-au putut calcula vârsta, vreo trei milioane o sută șaptezeci și cinci de mii de ani, mai mult sau mai puțin, și de-asemenea înălțimea: era scunduță bine, avea puțin peste un metru. Mai departe au fost deducții, sau poate doar ghiceli: avea trupul destul de păros, deja nu mai mergea în patru picioare, dar se legăna în mers de cimpanzeu, cu mâinile aproape atingând pământul, și mai mult decât pământul îi plăceau coroanele copacilor. Poate că murise înecată într-un…

