Când Karl Marx a citit Dreptul la lene, a declarat:

–          Dacă asta este marxism, atunci eu nu sunt marxist.

Autorul, Paul Lafargue, părea mai degrabă anarhist decât comunist, și manifesta o suspectă aplecare spre nebuniile tropicale.

Cu atât mai puțin i-ar fi plăcut ca ginere acest cubanez de culoare incertă:

–          Intimitatea excesivă este deplasată – l-a avertizat în scris atunci când Paul a inițiat avansuri periculoase la adresa fiicei lui Marx, Laura, și a adăugat solemn:

–          Este de datoria mea să îmi interpun rațiunea în fața temperamentului dumneavoastră creol[1].

Rațiunea a eșuat.

Laura Marx și Paul Lafargue au trăit împreună timp de peste patruzeci de ani.

Iar în noaptea de azi a anului 1911, când viața deja nu mai era viață, în patul lor dintotdeauna, au pășit îmbrățișați în ultima călătorie.

Traducerea din limba spaniolă: Elena Irimia