de Daniel Boffey Articol apărut în The Guardian, ultima modificare la data de 31 martie 2020 Măsurile de carantină lasă persoanele fără adăpost în risc de înfometare, lipsite de ajutor și vulnerabile la amenzile poliției Persoanele fără adăpost din marile orașe europene suferă de foame și primesc amenzi de la poliție pentru că se află pe străzi în ciuda stării de carantină. Pe tot continentul, lipsa măștilor de protecție, a mănușilor și a dezinfectanților de mâini pentru asistenții sociali a dus la închiderea centrelor de zi, a băncilor de alimente și a cantinelor pe care oamenii se bazau pentru hrană…
persoane fără adăpost
de Manuel MIREANU Strada m-a-nvățat să fiu și vagabond și domn Dacă faci 16 stai chill că nu te torn la gardă Da’ tot îți pun dinții pe beton1 În Timișoara, denunțarea persoanelor defavorizate a devenit un act de civism. Denunțurile sunt incitate de poliție și de o serie de panici urbane precum hoții de buzunare sau invazia refugiaților. Cei care denunță sunt considerați adevărați justițiari și campioni ai civismului, adevărate modele de comportament occidental. Asistăm astfel la un nou tip de civism, în care denunțătorii își revendică o formă de justiție care oprimă anumite categorii care nu se conformează standardelor…
În perioada iunie-iulie 2015, Gabi B., Tania S., Cristian A., Alina C., Marius Ş., Mia Z. şi Alin V. au fost principalele artiste şi principalii artişti ai turneului de circ Parada în Franţa. Vă prezentăm câteva fotografii din acest turneu. Experienţa vieţii pe stradă, multă muncă şi antrenament, experienţa acumulată pe parcursul spectacolelor trecute, dau forţă artei lor şi echipei Parada. Fundaţia Parada a fost înfiinţată în anul 1996 în Bucureşti, cu scopul de a sprijini copiii, tinerii şi familiile fără adăpost, prin intermediul unor servicii integrate de asistenţă socială, educativ-formative şi de integrare socio-profesională. Atelierele participative de implicare şi…
Organizația A Város Mindenkié (AVM – Orașul e al tuturor) din Budapesta este alcătuită din persoane afectate de locuirea precară (persoane fără adăpost, persoane care trăiesc în locuințe improvizate, în condiții insalubre sau care sunt amenințate cu evacuarea) și aliații lor activiști. Împreună ei militează pentru drepturi locative și pentru o societate mai justă. Grupul funcționează prin muncă voluntară și organizează campanii pentru apărarea intereselor oamenilor aflați în situații precare de locuire. AVM organizează training-uri, workshop-uri și campanii de acțiune directă pentru a pune presiune pe autorități. Vă prezentăm în continuare, cu permisiunea lor, poveștile a trei dintre membrii AVM.…
Interviu cu B.C. Care este povestea dumneavoastră, cum ați ajuns să locuiți într-un centru pentru victimele violenței domestice? Am fost căsătorită 18 ani, ne-am căsătorit din dragoste, am făcut un copil din dragoste, a fost totul ok până au început responsabilitățile mai mari, cu copilul, cu grădinița, cu școala, cu toate astea adunate. Atunci au început problemele și fără să-ți dai seama, deci eu cred că este o chestie care se întâmplă fără să-ți dai seama, sau dacă îți dai seama, începi să spui „lasă că poate se mai rezolvă câte ceva”, până când vezi că nu se rezolvă. M-am…
Interviu cu Ion Marcel O datorie financiară care trenează de câțiva ani, bineînțeles că îți induce o stare de disconfort și de lipsă de claritate și limpezime în gândire, în decizii. Și ca o constatare amară: orice pas greșit în partea asta financiară trage în jos, ca o avalanșă, alte consecințe, care devin ca un mare bulgăre de zăpadă, cu efecte dezastruoase, până la pierderea unei case. M-am născut pe 22 noiembrie 1971 în București. Tata era din București, mama din Sibiu, adică sunt pe jumătate ardelean. Din 2001, am lucrat ca profesor, pentru că în fabrici, unde am lucrat…
Interviu cu Florin Tudorache Cum ai ajuns să locuieşti pe stradă, ce s-a întâmplat? Spune-mi câte ceva despre tine. Mă numesc Tudorache Florin Daniel, am 25 de ani și sunt născut în București, Sector 3. În 2010 s-a întâmplat cu accidentul. Eu am mai lucrat și înainte, pe la curățenie, din 2005-2006, în băncile OTP din București și din restul țării, sud-estul țării. Apoi m-am angajat la livrări de pizza. Și mi-a plăcut să mă plimb cu scuterul. Mergeam la două noaptea, nu țineam cont de semafoare, dacă era roșu o luam pe trotuar, dacă era galben treceam. Și în…


