În 1547, când a simţit că moartea îi dă târcoale, Hernando Cortés a poruncit să fie înmormântat în Mexic, în mânăstirea Coyoacan, care urma să-i onoreze amintirea. Când a murit, mânăstirea încă era doar un plan, aşa că defunctul a trebuit să se adăpostească la diverse domicilii din Sevilia. Într-un târziu a obţinut un loc pe un vapor care să-l ducă în Mexic, unde şi-a găsit adăpost, împreună cu mama sa, în biserca San Francisco din Texcoco. De aici a trecut prin altă biserică, alături de ultimul dintre fiii săi, până când viceregele a ordonat să fie mutat în Spitalul…
fragmente
5 OCTOMBRIE. ULTIMA CĂLĂTORIE A LUI COLUMB. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
În 1992, Republica Dominicană a terminat construirea farului cel mai neobişnuit din lume, atât de înalt încât lumina sa tulbură somnul lui Dumnezeu. Farul a fost ridicat drept omagiu pentru Cristofor Columb, amiralul care a inaugurat turismul european în Marea Caraibilor. În ajunul ceremoniei, cenuşa lui Columb a fost mutată din catedrala Santo Domingo în mausoleul construit la poalele farului. În timpul mutării, a murit subit Emma Balaguer, care condusese evenimentul, şi s-a prăbuşit podiumul unde Papa de la Roma urma să-şi acorde binecuvântarea. Gurilor rele li s-a confirmat, astfel, că Columb aduce ghinion. Traducere din limba spaniolă: Elena Irimia
4 OCTOMBRIE. ZIUA ANIMALELOR. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
Până nu demult, mulţi europeni credeau că animalele sunt nişte demoni deghizaţi. Execuţiile animalelor posedate de demoni, prin spânzurare sau foc, erau spectacole publice la fel de căutate ca şi arderile pe rug ale vrăjitoarelor iubitoare de Satana. În 18 aprilie 1499, în abaţia franceză din Josafat, aproape de Chartre, un purcel în vârstă de trei luni a fost supus unui proces criminal. Ca toţi ceilalţi porci, el nu avea nici suflet, nici raţiune, şi fusese născut ca să fie mîncat. Doar că în loc să fie mâncat, a mâncat: a fost acuzat că prânzise un copil. Acuzaţia nu era…
2 OCTOMBRIE. LUMEA ASTA ÎNDRĂGOSTITĂ DE MOARTE. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
Astăzi, în ziua internaţională împotriva violenţei, poate să fie util să ne amintim o frază a generalului Dwight Eisenhower, care nu era tocmai un militant pacifist. În 1953, în timp ce era preşedintele naţiunii care cheltuie cel mai mult pe armament, a recunoscut: “Fiecare dintre armele fabricate, fiecare navă de război care începe să navigheze, fiecare proiectil care se lansează, reprezintă un furt de la înfometaţii care nu au hrană şi de la cei goi, care nu au haine”. Traducere din limba spaniolă: Elena Irimia
3 OCTOMBRIE. ÎNCREŢIREA CÂRLIONŢILOR. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
În 1905, frizerul German Karl Nessler a inventat permanentul. Experimentele fuseseră cât pe-aci să incinereze capul soţiei sale, martiră devotată a ştiinţei, până când, în sfârşit, Karl a întâlnit formula perfectă pentru crearea şi menţinerea cârlionţilor, timp de două zile în realitate şi timp de mai multe săptămâni în publicitate. Atunci şi-a pus un nume francez, Charles, pentru a acorda fineţe produsului. Cu timpul, cârlionţii au încetat să mai fie un privilegiu feminin. Câţiva bărbaţi au îndrăznit. Desigur nu noi, cei chei. Traducere din limba spaniolă: Elena Irimia
1 OCTOMBRIE. INSULA EVACUATĂ. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
– Pescăruşii vor fi singura populaţie indigenă, anunţase guvernul britanic. Şi în 1966 s-a ţinut de cuvânt. Toţi locuitorii insulei Diego García, cu excepţia pescăruşilor, au fost trimişi în exil, sub ameninţarea baionetelor şi a gloanţelor. Iar guvernul britanic a închiriat insula evacuată Statelor Unite, pentru o jumătate de secol. Acest paradis de nisipuri albe din mijlocul Oceanului Indian s-a convertit în bază militară, staţie de sateliţi de spionaj, închisoare plutitoare şi cameră de tortură pentru suspecţii de terorism, platformă de lansare pentru anihilarea ţărilor care merită să fie pedepsite. De asemenea, deţine un câmp de golf. Traducere din limba…
30 SEPTEMBRIE. ZIUA TRADUCĂTORILOR. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
Din sudul Veracruzului, un băiat a pornit în lumea largă. La întoarcere, după mai mulţi ani, tatăl a vrut să ştie ce învăţase băiatul. Fiul i-a răspuns: – Sunt traducător. Am învăţat limba păsărilor. Când o pasăre a cântat, tatăl a cerut: – Dacă nu eşti un mincinos nenorocit, spune-mi ce-a spus pasărea asta. Fiul a refuzat, a insistat că “mai bine să nu ştii, n-o să-ţi placă ce vei afla”; dar până la urmă, obligat, a tradus cântecul păsării. Tatăl s-a albit la faţă. Şi l-a gonit pe fiu de acasă. Traducere din limba spaniolă: Elena Irimia

