Toţi bărbaţi. Dar era o femeie, Manuela Cañizares, cea care îi recruta şi îi unea în casa ei pentru a conspira. În noaptea de 9 august 1809, bărbaţii şi-au petrecut oră după oră certându-se, ba că da, ba că nu, ba că cine ştie, şi nu se decideau să proclame o dată pentru totdeana independeţa Ecuadorului. Erau pe cale să amâne din nou acţiunea pentru o ocazie mai bună când Manuela i-a înfruntat şi le-a strigat: laşilor, fricoşilor, născuţi ca să fiţi slugi. Şi la răsăritul zilei de 10 august, s-a deschis poarta vremurilor noi. Altă Manuela, Manuela Espejo, şi…
Gazeta de Artă Politică
9 AUGUST. ZIUA SATELOR INDIGENE. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
Rigoberta Menchú s-a născut în Guatemala, patru secole și jumătate după conchista lui Pedro de Alvarado și cinci ani după conchista lui Dwight Eisenhower. În 1982, când armata a devastat munții mayași, familia Rigobertei a fost exterminată aproape în întregime iar satul în care buricul ei fusese îngropat ca să prindă rădăcini a fost șters de pe hartă. Zece ani mai târziu, a primit Premiul Nobel pentru Pace. A declarat: – Primesc acest premiu ca pe un omagiu adus poporului maya, chiar dacă vine cu o întârziere de cinci sute de ani Mayașii sunt oameni răbdători. Au supraviețuit la cinci…
8 AUGUST. BLESTEMATĂ AMERICA. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
Azi a murit, în 1553, medicul și scriitorul italian Girolamo Fracastoro. Printre alte boli contagioase, Fracastoro studiase sifilisul și ajunsese la concluzia că această boală europeană provenea de la indienii din America. În zilele noastre, Moacyr Scliar, brasilian, coleg cu Fracastoro în ale științei și ale literelor, neagă originea presupusului blestem american: încă de dinaintea cuceririi Lumii Noi, francezii o denumeau răul italian, iar italienii o numeau răul francez; olandezii și portughezii o numeau boala spaniolă; pentru japonezi era boala portugheză, pentru polonezi era boala germană, iar pentru ruși, boala poloneză; persanii credeau că este vorba de ciumă turcească. Traducere…
6 AUGUST. BOMBA LUI DUMNEZEU. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
În 1945, la răsăritul acestei zile, a murit Hiroshima. La lansarea mondială a bombei atomice, oraşul şi oamenii săi s-au preschimbat într-o clipă în cărbune. Puţinii supravieţuitori rătăceau mutilaţi, somnambuli, printre ruinele fumegânde. Umblau dezbrăcaţi, cu rămăşiţe de haine imprimate în arsurile de pe corp. Pe ceea ce mai rămăsese din pereţii caselor, bliţul bombei atomice gravase umbrele a ceea ce a fost: o femeie cu brațele ridicate, un bărbat, un cal legat … Trei zile mai târziu, președintele Harry Truman a declarat la radio: Mulțumim lui Dumnezeu că a pus bomba în mâinile noastre și nu în mâinile dușmanilor;…
5 AUGUST. MINCINOSUL CARE S-A NĂSCUT DE TREI ORI (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
În 1881, când Pinochio nu avea mai mult de două luni, era deja idolul copilăriei italiene. Cartea care îi relata aventurile se vindea ca pâinea caldă. Pinochio fusese creat de tâmplarul Gepetto, care la rândul său fusese creat de Carlo Collodi. Nici nu apucase Gepetto să-i construiască mâinile, mâini din lemn de pin, că păpuşa îi şi aruncă peruca de pe cap meşterului, făcându-l de râs pentru că era complet chel. Şi abia ce îi construise picioarele, că Pinochio a evadat şi l-a denunţat pe Gepetto la poliţie. Collodi era deja sătul de relele provocate de acest nesăbuit insuportabil când…
4 AUGUST. HAINELE CARE POVESTESC (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)
Acum vreo două mii de ani, a fost distrus marele oraș al poporului Miao. După cum ne spun vechi manuscrise chinezești, într-un loc din vasta câmpie dintre fluviul Galben și fluviul Yangtse, exista un oraș unde trăiau oameni care aveau aripi și își spuneau Miao. Astăzi, trăiesc aproape zece milioane de Miao în China. Vorbesc o limbă care nu a avut niciodată scriere, dar se îmbracă cu haine care povestesc despre măreția lor pierdută. Cu fire de mătase, își țes istoria originilor și exodului lor, nașterile și înmormântările, războaiele zeilor și pe ale oamenilor, și țes de-asemenea povestea monumentalului oraș…
Povestea aceasta a început când zeii, invidioși pe pasiunile umane, au pedepsit-o pe Zin Nu, țesătoreasa, și pe amantul său al cărui nume a fost uitat. Zeii le-au retezat îmbrățișarea, care din două persoane făcuse una singură, și i-au condamnat la singurătate. De atunci, ei trăiesc separați, în Calea Lactee, marele râu ceresc, care le inchide calea. Dar o dată pe an, pentru o singură noapte, cea de-a șaptea noapte a celei de-a șaptea luni, se pot întâlni cei de neîntâlnit. Coțofanele îi ajută. Unindu-și aripile, ele aștern o punte în noaptea întâlnirii. Țesătoresele, cusătoresele și croitoresele din întreaga China…

