M. este solicitant de azil în România, rezident în Centrul de Cazare și Proceduri pentru Solicitanți de Azil din strada Vasile Stolnicul, din București. În conformitate cu convențiile internaționale la care a aderat, statul român este obligat să asigure cazare și condiții decente de trai solicitanților de azil. Pe perioada analizării dosarelor acestora, care teoretic ar trebui să dureze până la un an, dar uneori se prelungește, persoanele care solicită azil nu au drept de muncă. Ca atare, în absența unor fonduri trimise de familie sau prieteni, o bună parte dintre ele sunt dependente de asistență socială din partea statului.…
Gazeta de Artă Politică
de Ana S. În 2010, Ana a stat în Oslo, Norvegia, timp de cinci luni. Discriminarea puternică de acolo a împiedicat-o să-şi găsească de muncă, în ciuda diplomei universitare şi a specializării în Design. A fost nevoită să locuiască într-un apartament mic, cu alte 11 persoane migrante din toată lumea. A supravieţuit vânzând la târguri bijuteriile „handmade” realizate de ea. În 2015, a plecat din nou, de data aceasta în Anglia, unde se află în continuare. Recrutarea Am găsit pe net o firmă de recrutare pentru străinătate, se cheamă M.S.Wranghel. De fapt i-a găsit un prieten, că eu căutam împreună…
Interviu cu doamna Lenuța (Venus) Interviul cu doamna Lenuța a fost făcut în luna august 2015, la Turnu Măgurele, și documentează câteva momente relevante din traseul muncii în străinătate, parcurs de doamna Lenuța și o parte a familiei dumneaei în mai multe perioade. Interviul a fost realizat în fața casei doamnei Lenuței și a soțului dânsei, chiar în ziua în care îi așteptau pe copii și pe nepoți să vină din străinătate. Mulțumiri: Ana Maria Pălăduș Cum vă numiți și câți ani aveți? Am 48 de ani și mă cheamă Lenuța. Porecla mea e Venus – zeița Frumuseții. Unde ați…
Interviu cu CRISTINA Pe Cristina am întâlnit-o într-o seară în Paris, la 10 minute de Centrul Pompidou. Era ghemuită cu băiețelul ei pe o saltea, cu trei rânduri de pături peste ei. Am întrebat-o dacă pot să vin a doua zi să fac un interviu cu ea. Mi-a zis: „mai bine acum, mâine cine știe unde-oi mai fi!”. De când sunteți la Paris? Sunt aici de trei luni. Și unde-ați stat în tot acest timp? Unde-am apucat. Am stat la sora lui soțul meu, într-o baracă, înghesuiți tare. Facem cu schimbul. Acuma dorm eu cu ăsta micu’ pe stradă, mâine…
Cireșe amare de Liliana Nechita (extrase) Cartea Lilianei Nechita – Cireșe amare din care am extras o serie de fragmente relevante pentru tema numărului 13 din Gazeta de Artă Politică, are forța narativ-afectivă a unui document de traseu existențial. Un document care întoarce pe toate fețele văzute și nevăzute lumile de circulație emoțională ale migrantului. Lumi care au puternic impregnate în subteranele lor incertitudini, momente de așteptare, lacrimi în ochi atunci când vocile copiilor rămași în țară se aud tot mai stinse, lupte pentru supraviețuire, dorințe, vise, împliniri, umilințe și doza necesară de respect și demnitate de care oricine are…
Relocare temporară la hotel, dar să fie liniște! Apoi, la frontieră.
Despre locuirea precară a migranților romi în Grenoble, Franța În perioada în care începeam documentarea pentru acest material, în septembrie 2015, mi-a atras atenția un filmuleț de pe Youtube: www.youtube.com/watch?v=Oi7B4Bv-kNc. O familie de migranți romi, care ocupase timp de trei zile o casă nelocuită într-o comună din Franța, este evacuată sub o rafală de strigăte, insulte rasiste și misogine ale câtorva zeci de persoane adunate în fața casei. Proprietarul casei nelocuite, care nu reușise să obțină de la procurori avizul pentru evacuare în timpul pe care și l-ar fi dorit, a apelat la vecinii săi pentru a-i determina pe ocupanți să…
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933
de David Schwartz Pe data de 16 februarie s-au împlinit 83 de ani de la reprimarea violentă de către armată a grevei de la atelierele C.F.R. Grivița din ianuarie-februarie 1933. În ziua respectivă, armata a tras în muncitorii care ocupaseră atelierele și refuzau să reia lucrul, protestând împotriva unei serii de măsuri abuzive întreprinse de guvern (așa-numitele „curbe de sacrificiu” din perioada Marii Crize). Au fost uciși cel puțin șapte muncitori, alții răniți și arestați. Episodul Grivița este doar unul dintr-o serie de proteste muncitorești înnăbușite în sânge și lovituri de gloanțe de armata română în perioada interbelică[1]. Pentru a…


