de Mihaela Michailov La Ribot. Vertical fisurat În martie 2003, într-unul dintre spațiile Galeriei „Modern Tate” din Londra, coregrafa spaniolă La Ribot[1] și-a prezentat cele 34 de piese create în perioada 1993-2003 – Piezas Distinguidas. Legătura dramaturgică dintre piese este dată de forma lor – fiecare este gândită ca un solo; de durata desfășurării – nici una nu ține mai mult de șapte minute; și de raportul intim artist-spectatori. La început, lucrările au fost prezentate în teatre, după care, începând cu 2000, La Ribot a decis – chestionând convențiile unor spații ierarhizate – să le mute în locații care-i permiteau…
de Mihaela Michailov Explorarea unor teme incomode și a unor limbaje performative intersecționale, care testează de fiecare dată metode și forme de lucru noi, riscând și experimentând, se află în centrul spectacolelor Fapte vitejEști și PE BUNE, produse de Asociația pentru Carte și Teatru PETEC. Fapte vitejEști (de/cu: Ruxandra Coman, Selma Dragoş, Paul Dunca, Smaranda Găbudeanu, Cristina Lilienfeld, Răzvan Rotaru, George Turliu. Muzică originală live: Rufi (Marian Cîtu) & George Turliu. Concept lumini: Alexandros Raptis) și PE BUNE (de/cu: Cătălin Diaconu, Cristina Lilienfeld, Filip Stoica, Oana Băluţă, Răzvan Rotaru, Selma Dragoş, Smaranda Găbudeanu, Victor Podeanu, Virginia Negru. Costume: Georgiana Gherghişan)…
de Mihaela Michailov Guillermo Gómez-Peňa1, unul dintre cei mai provocatori artiști ai anilor ˈ90, analizează constant în performance-urile sale problematici de-coloniale, radical critice la adresa „teritoriilor ocupate” ale corpurilor prin impunerea unor politici de apropriere dezumanizantă și distrugere identitară, la adresa unor sisteme de reproducere artistică și unor festivaluri mainstream care fetișizează arta vandabilă, și la adresa unei arte politice prin care pozițiile de autoritate sunt relegitimate. Interesat de dimensiunea emancipatorie a performării corpului și de construcția unei pedagogii stimulative pentru corpuri excluse, artistul își chestionează permanent spațiul de cercetare și autoexprimare. Corpul devine viu atâta timp cât își pune…
de Mihaela MICHAILOV De fiecare dată când scriu un articol dedicat teatrului pentru copii și adolescenți, îmi pun, invariabil, câteva întrebări: al cui este teatrul care se adresează tinerilor?; ține el cont de schimbările structurale ale copilăriei?; își cunoaște copiii și adolescenții?; cât de conștient este acest teatru de rolul fundamental pe care-l poate avea în raport cu formarea lor, în spiritul atașării de povești emancipatoare, eliberatoare?; cât de mult își dorește să le diversifice orizontul experiențial, să le deconstruiască stereotipurile împrumutate, să le insufle posibilitatea unei schimbări pe care ei înșiși o pot genera, să îi confrunte cu realități…
De Andrei Luca Inspirat de screwball-urile americane, “Toni Erdmann” reîmprospătează genul pe care îl moștenește formal, înlocuind clasica intrigă romantică cu o confruntare între două generații. Regizoarea alege să configureze tradiționala bătălie a sexelor prin reprezentarea unui duo tată-fiică în care axa maturității este inversată. Cu alte cuvinte, pentru a încurca ițele poveștii, în scenariul lui Maren Ade părintele își asumă un rol jovial cu scopul de a reface legătura ruptă cu fiica lui, în timp ce copilul (Ines Conradi) este prins de grijile cotidiene ale unui job bine remunerat, însă stresant și alienant. Exilată în București în căutarea succesului…
De David Schwartz În cadrul experiențelor sale de muncă în diferite țări din America Latină (Brazilia, Peru, Argentina), Augusto Boal, regizor, dramaturg și om politic brazilian, a experimentat și dezvoltat o serie de metode și tehnici de teatru participativ, multe dintre ele implicând grupuri locale oprimate, în contextul sărăciei și polarizării sociale extreme, și apoi în contextul dictaturilor militare fasciste. De altfel, Boal avea să fie el însuși arestat și torturat după instaurarea dictaturii militare din Brazilia (1964) și va emigra în Peru și Argentina, înainte de a se refugia în Europa de Vest în 1976. Teoria și practica lui…
Luni, 3 octombrie, femeile din Polonia vor lăsa munca, școala sau treaba de acasă și se vor alătura protestului împotriva proiectului de lege care urmărește să le priveze de libertatea de a decide asupra propriilor corpuri și sarcini. Toate vor purta negru ca să sublinieze tristețea și jalea acestui moment. Haideți să arătăm solidaritate și din România! Hai să ne adunăm în București, într-un loc care va fi anunțat în curând aici https://www.facebook.com/events/849242908510927/, să purtăm negru și să aducem materiale informative (fluturași, bannere etc.) Dacă nu puteți participa la protest, puteți să vă alăturați mișcării solidare de luni purtând haine…