de Laura Sandu În eseul ”Promovarea femeii sau despre destructurarea sexului feminin” publicat în Miturile comunismului românesc (ed. Lucian Boia, Nemira, București, 1998), și care se referă la întreaga perioadă socialistă, istorica Zoe Petre are față de ”imaginea femeii revoluționare” o poziționare conservatoare, perfect încadrabilă în discursul dominant al elitelor intelectuale postcomuniste. Miza argumentelor sale este de a demonstra că regimul a folosit în prima sa perioadă o strategie de ”emancipare forțată” a femeilor pentru atingerea altor scopuri. ”Anularea solidarităților tradiționale, controlul asupra educației noilor generații, eradicarea individualității în favoarea colectivității presupuneau evacuarea de sens a vieții private, în genere,…
Luni, 10 octombrie, ora 19:00, la Macaz-Teatru Bar Coop. se joacă piesa Domiciliu Instabil – O istorie subectivă a locuirii. Spectacolul investighează, din perspectiva subiectivă a rezidentelor și rezidenților căminului „Amalia și șef rabin dr. Moses Rosen”, felul în care s-au transformat și au evoluat procesele de locuire urbană în context local: ▬ reflectarea clivajului între clasele sociale în diferențele dintre locuințe, precaritatea și lipsa utilităților de bază în unele locuințe cu chirie, în perioada interbelică; ▬ românizarea, evacuările și oprimarea în timpul războiului; ▬ locuitul forțat la comun în casele naționalizate la începutul perioadei socialiste; ▬ condițiile de trai pe…
de Kamil Majchrzak În anul 2016, orașul Wrocław din Polonia împarte titlul de Capitală Europeană a Culturii (CEaC) cu orașul basc San Sebastian. Însă în spatele acestui titlu nu se regăsește un concept cultural coerent. Nevoile existențiale și subfinanțarea instituțiilor culturale din Wrocław îi fac pe lucrătorii culturali să producă evenimente de scurtă durată, pentru a mai beneficia de un grant modest în cadrul CEaC. Dar cultura nu ar trebui să fie o marfă și nu ar trebui să fie produsă în cadrul unor relaţii de consum. Acest lucru este simptomatic pentru situația actuală a culturii din Wrocław și din…
de Laura Sandu Titina Călugăru – Țărancă ufederistă (sursă: Revista Arta) Din perspectivă feministă, situată, studiul modurilor în care receptăm reprezentările genizate în pictura realist socialistă românească, se poate dovedi relevant pe mai multe planuri. Ar fi interesant, de exemplu, să vedem dacă, privind tablouri cu femei din perioada realist socialistă, din postura noastră locală și contemporană de subiecți genizați, putem identifica și dacă apoi ne putem conecta la valențele proiective emancipatoare declarate ale acestor reprezentări. În ce fel ne este influențată receptarea de faptul că aceste reprezentări sunt încărcate de interpretările noastre asupra istoriei recente, de memoria și aspirațiile…
Marți, 4 octombrie, a avut loc la Echinox, în Cluj lansarea volumului Pata, o lucrare despre activismul pentru dreptul la locuire decentă, editată de Adi Dohotaru, Hajnalka Harbula, Eniko Vincze. Detalii despre eveniment, aici. Fragmente din Editorial: ”Prin interviuri, documente, eseuri și imagini, volumul Pata surprinde aspecte ale formării zonei Pata Rât, spațiul precar al locuirii marginalizate din apropierea gropii de gunoi a orașului Cluj, creat prin acțiuni administrative directe sau nepăsare instituțională și complicități multiple de la diverse nivele între instituții ale administrației publice, companii din industria deșeurilor și mici întreprinzători din diferite domenii.” ”În aceeași măsură, cartea…
Joi, 6 octombrie, ora 21.00, la Teatrul Excelsior, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru pentru Copii „100, 1000, 1000000 de povești” se joacă spectacolul PE BUNE (de/cu: Cătălin Diaconu, Cristina Lilienfeld, Filip Stoica, Oana Băluţă, Răzvan Rotaru, Selma Dragoş, Smaranda Găbudeanu, Victor Podeanu, Virginia Negru, inițiat de Asociaţiei pentru Teatru şi Carte PETEC) – dedicat oamenilor mici și mari cu vârsta peste 7 ani. Prin muzică, dans, improvizație, spectatorii, rugați să participe constant, parcurg un traseu narativ în care adevărul și minciuna se încalecă permanent, în care mincinoșii sunt creatori de ficțiuni temporar credibile, în care minciunile se cojesc și…
de David Schwartz Contextele teatrale din Cuba post-revoluționară (după 1959) și din Nicaragua în perioada regimului Sandinist (între 1979 și 1990) au puncte comune și constituie un capitol separat al teatrului cu țărani și muncitori post-belic. În ambele cazuri, regimurile nou-instalate au valorizat producția culturală autohtonă și au investit masiv atât în educația muncitorilor și țăranilor, precum și în cultura populară. În Cuba, unde democrația populară s-a constituit într-un regim politic stabil, mișcarea de amatori a fost deosebit de puternică – s-a construit, după modelul sovietic, o rețea de case de cultură (Casas de la Cultura) în întreaga țară, inclusiv…