de Dana DÖMȘÖDI De un an încoace, se tot dezbate prin presa internațională cazul Brexitului și implicațiile acestuia pentru destinul UE, al Marii Britanii și al armatei de muncitori imigranți din regat. Unul dintre argumentele cele mai spinoase ale ieșirii din UE a fost legat de costurile așa-zis exorbitante, pe care Anglia le suportă pentru a întreține această masă de muncitori veniți din toate colțurile lumii, care, peste toate, au pretenția la alocații, asigurări medicale, pensii, șomaj etc. Înainte de votul Brexit, când UE era pregătită să îndeplinească toate dorințele Marii Britanii, numai pentru ca iluzia unei Uniuni funcționale și…
– un caz aparte, datorat lipsei organizării colective într-o asociație profesională – de Ciprian ȘIULEA De obicei, când ne gândim la munca prost plătită, în general precară, ne gândim automat la munca necalificată. Și pe bună dreptate. Din motive evidente, cei care fac muncă puțin calificată sunt și cei mai expuși abuzurilor. Există, însă, și cazuri de muncă foarte calificată plătită foarte prost, și poate cel mai aparte dintre ele este cel al traducerii literare. Sigur că și alți angajați calificați se plâng de salarizarea din România comparativ cu cea de „afară”, inclusiv IT-iștii, dar e ușor de văzut…
de Dora CONSTANTINOVICI Coşul minim de consum lunar a fost introdus în România prin Ordonanță de urgență în 24 noiembrie 2000. Primul coș minim de consum lunar a fost calculat pentru o gospodărie de mărime medie (de 2,804 persoane). Coșul minim era de altfel un indicator (dacă preferați instrument) de calculare a sărăciei și de stabilire a sumei necesare plății salariului de bază minim pe economie astfel încât aceasta să acopere nevoile (absolut necesare) ale unei familii. Și da, avea un rol important în stabilirea politicilor salariale și sociale. Adică în funcție de valoarea acestuia ar fi trebuit să se…
de CHRISTIAN BINDER Un fel de definiție care circulă prin meme-uri pe net descrie sărăcia ca acea situație în care la sfârșitul banilor mai rămâne prea multă lună. O situație în care nu este de loc greu să te regăsești ca persoană aflată în câmpul muncii din România. De asemenea, aprecierea că un venit de 4-500 de euro pe lună ajunge numai pentru un trai la limită, din moment ce deja costurile pentru chirie și întreținere într-un oraș se ridică lejer la 200-300 de euro, este potrivită pentru a descrie sărăcia multor persoane care au deja un loc de muncă…
de Rodica NOVAC Primele sindicate libere din România post-decembristă au fost înființate în 1990, prima lege a sindicatelor intrând în vigoare în august 1991. Au urmat Legea conflictelor colective de muncă, Legea contractelor colective de muncă și Legea patronatelor. În 2011 au fost adoptate un nou Cod al Muncii, precum și Legea dialogului social, care a abrogat legislația anterioară. Cele două legi au fost adoptate prin asumarea răspunderii guvernului și fără nicio dezbatere publică, vocea angajaților fiind exclusă cu totul. Deşi considerat un element de bază al modelului european, dialogul social a fost victima colaterală a crizei economice, România adoptând…
de Victoria STOICIU În 2011, în plin avânt al reformelor structurale, guvernul Boc modifica fără dezbatere parlamentară, fără consultări, prin asumare de guvern, Codul Muncii și Codul de Dialog Social. Modificările s-au făcut, se știe, la presiunea lobby-ului marilor corporații străine, în speță a Consiliului Investitorilor Străini și a Camerei Americane de Comerț. Modificarea a urmărit, în principal, flexibilizarea relațiilor de muncă, adică putere sporită a angajatorului de a demite sau de a angaja pe perioade scurte, cât și slăbirea puterii de negociere a salariaților, respectiv a sindicatelor. Visul îndeplinit al multinaționalelor Ambele obiective au fost atinse cu succes. La…
de Ștefan GUGA În ceea ce privește relațiile de muncă, la începutul lui 2017, spațiul public pare în întregime ocupat de două teme majore. Pe de o parte, lipsa de forță de muncă, despre care se spune că a ajuns să fie principala grijă a angajatorilor și mai ales a investitorilor străini. De cealaltă parte avem marea problemă a salarizării. „Subiecte fierbinți” Mai întâi, problema așa-zișilor „asistați”, a lipsei de apetență pentru muncă, chipurile generalizată mai ales în rândul persoanelor sărace – culmea, cele mai în nevoie de muncă plătită. Spre deosebire de anii precedenți, când presupusa epidemie de indolență…