Acasă Proiecte Ce rămâne stabil

Ce rămâne stabil

de Gazeta de Artă Politică

de grupul h.arta

Lucrăm împreună în grupul h.arta din 2001. Terminaserăm Facultatea de Arte și aveam un puternic sentiment de inadecvare pentru că ceea ce studiaserăm (o artă care nu avea nicio legătură cu realitatea trăită) era foarte departe de ceea ce ne doream să facem (o practică artistică care să reflecteze asupra vieţilor noastre concrete, asupra întrebărilor și contradicţiilor vieţilor noastre reale). Am început să lucrăm împreună pornind de la această intuiţie că arta ar trebui să fie un instrument de analiză, reflecţie și acţiune asupra realității. Acest fir ne-a condus practica în toţi aceşti ani, în care am creat conținuturi și infrastructură pentru spații de artă, am scris diverse texte și cărți cu utilitate pedagogică, am făcut lucrări de artă și acţiuni care nu și-au dorit să se integreze și să se catalogheze ca fiind artă sau atitudine civică. Am lucrat cu instituţii de artă și ne-am creat propriile structuri, am lucrat pe stradă, în școli, în cartierul unde locuim. Am desenat, brodat, scris, filmat, am cultivat o grădină. Am lucrat în diferite formate, în diferite contexte, în diferite colaborări, încercând mereu să chestionăm și să analizăm care este rolul nostru în structurile în care lucrăm, în ce fel contribuim la o schimbare sau, dimpotrivă, în ce fel susţinem un sistem de ierarhii și nedreptăți la care contribuim cu toţii.

Acum 17 ani, când am început să lucrăm împreună, peisajul era diferit și acelaşi. Arta contemporană era încă ceva ce se inventa cu privirile aţintite spre „Vest”. Periferie, de-sincronizare, margine, în afară, în urmă, inadecvare. Lăsați pe dinafară în timp ce perioada socialistă era văzută ca un gol, o pauză, o paranteză în Istorie. Bineînțeles că acest sentiment de izolare avea și cauze foarte concrete, legate de graniţe, condiţii financiare și politice dar era, în acelaşi timp, mai mult de-atât. În timp ce arta oficială era încă dominată de idei conservatoare, neo-ortodoxe, în timp ce discursurile publice și viața culturală erau inundate de idei ultra-conservatoare, declarat anti-feministe și homofobe, arta contemporană părea să fie un teritoriu în care ceea ce ai putea explora ar avea nu doar o importanță artistică și culturală, dar și o conotaţie etică. Echivalam arta contemporană cu un teritoriu al libertății și frondei în care toate intuiţiile despre ceea ce este echitabil pot lua o formă activă. Dar am devenit totuşi conştiente, în următorii ani, de compromisurile și contradicţiile inerente artei contemporane și structurilor ei.

După 17 ani, peisajul e diferit și acelaşi. În timp ce „Vestul” a fost parţial dezvrăjit, totuşi auto-inferiorizarea și auto-colonizarea sunt încă acolo. Capitala Europeană a Culturii, bienale care își asumă cu mândrie modelele vestice și întrețeserea cu capitalul. Sub presiunea raportării la „democraţiile vestice”, rasismul, homofobia, ideile ultra-conservatoare și anti-feministe nu mai sunt așa de acceptabile în sfera culturii oficiale (deşi abundă în continuare în discursurile publice și la nivelul vieţii cotidiene). Dar, deşi ascunse sub o pojghiţă de limbaj corect, ideile conservatoare sunt încă acolo, fiind în mod vital necesare capitalului, fiind mediul în care capitalismul înflorește peste tot în lume. Arta contemporană, în complicitatea ei inextricabilă cu capitalul, nu ni se mai pare de multă vreme ca fiind teritoriul curat și limpede al echităţii.

După 17 ani, în punctul acesta al muncii și vieţii noastre împreună, ce rămâne la fel, ce rămâne solid? Mai este arta un instrument util? Mai există în artă sămânța de entuziasm, posibilitate și speranţă și mai poate ea să dea roade?

După 17 ani, peisajul artei pare din ce în ce mai sufocant. Spaţiul în care simţim că putem acţiona în teritoriul artei e tot mai strâmt. Presiunea capitalului a colonizat aproape complet domeniul artei. Aproape toate proiectele în care am putea lucra trezesc aceeași dilemă. Întrebarea „Ce alegi între pericolul invizibilității și pericolul încorporării?” e aceeaşi de foarte multă vreme doar că, în ultimii ani, răspunsul se dovedeşte a fi, din ce în ce mai des, că pericolul real e cel al complicității cu capitalul și că în echilibrul dintre avantaje, compromisuri și riscuri, alegerea relativei invizibilități se dovedeşte din ce în ce mai des a fi cea corectă. Adesea, refuzul parţial al artei, refuzul de a face jocurile capitalului care se legitimează prin artă, se dovedeşte a fi mai util decât arta.

harta_mediu

Natura din apartamentul nostru

h.arta, 2016

 De la stânga la dreapta, de sus în jos: Epipremnum Pinnatum (Planta telefon), Solanum Betaceum (Tamarillo/Roșia copac), Syngonium Podophyllum, Kalanchoe-roşie/ portocalie, Begonia semperflorens-roşie, Aloe Vera, Ocimum Basilicum (Busuioc), Dracaena Marginata, Aglaonema Nebulosum, Tillandsia Cyanea, Phalaenopsis (Orhideea fluture), Vriesea Splendens, Epipremnum Pinnatum (Planta telefon), Geranium Sanguineum, Epiphyllum (Crăciunel), Begonia Semperflorens-roz, Gossypium (răsaduri bumbac: Nankeen, Erlene’s Green, Red Foliated White), Solanum Lycopersicum (răsaduri roşii: Orange Oxheart, Negre Ch Dc, Cherry Orange), Spathiphyllum (Crinul păcii), Talinum Paniculatum (răsad Jewels of Opar), Tagetes Lucida (răsad Mexican Mint Marigold), Sanguisorba Minor (răsad Burnet/Sorbestea), Chlorophytum Comosum (Planta păianjen), Gossypium (răsaduri bumbac: Arkansas Green Lint), Melothria Scabra (răsad Cucamelon), Gossypium (răsaduri bumbac: Mississippi Brown), Solanum Lycopersicum (răsaduri roşii: Cherokee Purple), Homo sapiens sapiens-Maria Crista, Canis familiaris-Lulu, Homo sapiens sapiens-Rodica Tache, Canis familiaris-Souris, Homo sapiens sapiens-Anca Gyemant, Canis familiaris-Cici.

După 17 ani, ce rămâne solid? Am scris următorul fragment în 2010, dar defineşte încă perfect practica noastră.

Prietenia este modelul nostru pentru feminism.

Prietenia noastră nu a fost de la început legată de feminism, aşa cum nici munca noastră în grupul h.arta nu a fost de la început definită de idei feministe, deşi feminismul a fost mereu acolo, ca o intuiţie care își căuta vocabularul care să-i dea formă. […]

În contextul profesiei noastre, care la fel ca orice alt domeniu, este preluată adesea de ideile despre succes și competiţie, în domeniul artei care este atât de adesea infiltrat de ideologia care face oamenii să se vadă pe ei/ele înșiși/însele ca fiind indivizi/individe desparțiti/te de nevoile, fricile și ambiţiile lor, în contextul muncii culturale care atât de adesea nu face decât să re-întărească, să legitimeze chiar structurile pe care își propune să le critice, considerăm că prietenia este o modalitate importantă de a te vedea pe tine însăți ca parte intrinsecă dintr-o realitate mai largă, să te gândești la tine însăți în legătură cu ceilalţi/celelalte și, în felul acesta, să chestionezi diviziunile și fragmentarea pe care le creează ideologia capitalistă. De asemenea, fiind o formă de solidaritate între oameni care nu sunt legaţi/te de legături de familie, considerăm prietenia ca pe un instrument important împotriva ubicuității din ce în ce mai înfricoșătoare a discursurilor conservatoare care declară „relaţiile de sânge” ca pe singura legătură legitimă între oameni. Considerăm prietenia ca pe un instrument împotriva presiunii opresive a heteronormativității.

Prietenia, ca parte inerentă din vieţile noastre, împlinind nevoile de apropiere, încredere și comunicare, asigurând un sprijin zilnic în necesitățile practice ale vieţii, constituind o practică continuă de negociere a ideilor noastre, a dificultăților noastre, a neînțelegerilor, a ierarhiilor noastre inerente, leagă viața privată cu munca și posibilitățile de acţiune, leagă emoţia de politică. În acest sens, considerăm prietenia ca fiind un model important pentru feminism, un model care depășește relaţiile personale și devine un mod politic de relaţionare cu ceilalţi/celelalte.

Ca lucrătoare culturale, ca parte a unui domeniu care are o legătură atât de mare cu problematicile vieţii cotidiene, cu ceea ce este personal și cu relevanța lor politică, dar care este în acelaşi timp bazat pe un limbaj și un cod de comportamente și atitudini hiper profesionalizate, suntem foarte interesate să analizăm care sunt posibilitățile politice reale de critică și de schimbare ale acestui domeniu. De multe ori, această analiză trezeşte în noi gânduri descurajante. Gânduri despre limbajul care este adesea folosit doar să descrie și nu să înfăptuiască posibilitățile de schimbare. Gânduri despre subtilitate, inteligență, coerență și o bună cunoaştere teoretică care creează uneori aparența criticii, dar această critică nu depășește niciodată graniţele domeniului care a creat-o și nu ajunge niciodată în viața cotidiană. Gânduri despre proiecte culturale critice care sunt uneori doar supapele care asigură stabilitatea statu-quoului, care sunt uneori doar „dovezile” că sistemul e suficient de democratic ca să susțină poziţii plurale, poziţii care sunt condamnate să rămână sterile în frumuseţea clarității lor intelectuale. Toate aceste compromisuri și dificultăți ne sunt profund familiare și unul dintre cele mai importante lucruri în practica noastră este să încercăm să depășim câmpul pur teoretic al ideilor, conceptelor și cuvintelor și să încercăm să integrăm ceea ce gândim și ceea ce spunem în vieţile noastre cotidiene, chiar dacă această încercare se soldează adesea cu eşecuri. Considerăm că prietenia este un teritoriu al negocierii, un amestec complex de emoţii, conflicte, grijă, compromis și responsabilitate față de ceilalţi/celelalte, un puternic simbol al dorinţei de a aduce împreună claritatea și „corectitudinea” discursurilor noastre cu acţiunile și atitudinile vieţii de fiecare zi.

Lucrăm și trăim împreună de 17 ani. Între timp, familia noastră, prietenia noastră, include și trei persoane non-umane. Arta, care a fost liantul care ne-a adus împreună, elementul care ne-a motivat să învățăm cum să ne negociem continuu ierarhiile inerente, se dovedeşte uneori că și-a depășit utilitatea. Noi trei, împreună cu câinii născuți pe stradă care și-au trăit primele luni din viață în disperare și teamă, trăim împreună încercând să facem alegeri cât mai echitabile atât cât este posibil în realitatea noastră amestecată, fluidă și plină de contradicţii. Trăind împreună cu fiinţe de care ne desparte prăpastia dintre speciile noastre (prăpastia artificială a speciismului pe care e structurată societatea, dar și diferențele obiective dintre felurile noastre de gândire și percepţie), trăind împreună cu fiinţe de care ne apropie iubirea, încrederea și prietenia care depășeșc distanțele dintre speciile noastre, stabilim o comunicare care e cu mult mai mult decât cuvintele. Petrecând timp cu câinii, învățând să înțelegem minţile lor misterioase care operează în afara limbajului verbal, uimitoarele lor capacități de afecţiune și înțelegere care atât de adesea sunt ignorate în cazul persoanelor non-umane, observând cum ei învață să ne înțeleagă pe noi, ne-am dat seama încă o dată ce important este să ieşi din cercul strâmt al propriilor percepţii, idei și opinii. Continuăm să lucrăm, să predăm, să citim, să ne susţinem ideile, să urmărim anotimpurile care se schimbă și să petrecem după-amieze de vară în parc.

După 17 ani, ce rămâne stabil? Prietenia noastră, structura de muncă și de viață pe care am creat-o ne ajută în continuare să depășim teama și lipsa de speranţă care atât de adesea însoțește profesia noastră, care atât de adesea poate să ne determine să facem compromisurile greu acceptabile pentru că un „în afară” nu poate fi conceput. Prietenia oferă terenul stabil în care alte moduri de acţiune, alte teritorii, alte perspectve pot fi imaginate.

Arta e câteodată utilă și câteodată irelevantă.

 

 

 

1 comentariu

maria draghici joi, 13 decembrie 2018 - 16:35

Super discurs! Bravo fetelor de la h.arta! Eu mă simt foarte legată de o prietenă bună de-a voastră, Ioana, și în felul acesta cercul devine flexibil. Mă bucur să văd că ați păstrat coerența conceptuală după atât de mulți ani! Invizibil poate fi și imersiv, și da, în felul ăsta simți că nu ai înnebunit! 🙂 Am citit cu reală plăcere expunerea voastră! Mult succes mai departe în orice ați întreprinde! m

Raspunde

Lasă un comentariu