De David Schwartz Textul reprezintă partea a doua a polemicii despre Toni Erdmann purtată cu Andrei Gorzo și Veronica Lazăr[1]. Despre „arta burgheză” și perspectiva politică Gorzo și Lazăr mă somează, vag paternalist, să îmi clarific poziția față de un presupus „obiect al disprețului” și față de „arta burgheză”, „mai bine” decât în primul text despre Toni Erdmann, unde aș fi făcut o „interpretare greșită, căci viciată de prezumțiozitate”. O să intru mai târziu în analiza scurtă a acestei retorici agresive, deocamdată încerc să clarific niște noțiuni vagi din textul lor. Avem nevoie de o înțelegere comună și precisă a…
de David Schwartz Andrei Gorzo și Veronica Lazăr au scris recent o replică la textul meu despre Toni Ermann, Perspectiva sălbaticului. Intențiile textului-replică sunt explicit polemice, anunțate, probabil pentru a mări suspansul, încă de la începutul săptămânii trecute, pe Facebook. Deși tonul este ceva mai blând decât comentariile de Facebook, care denunțau „mistificări aproape frază cu frază” și o situație „destul de gravă”, conținutul textului-replică face o serie de critici destul de aspre. Din punctul meu de vedere, acestea sunt în parte tendențioase sau bazate pe erori de argumentație, în parte incitante, pentru că exprimă diferențe de înțelegere ale politicii…
De Alexandru Militaru Winfried Conradi este un bărbat german între două vârste, cu un simț al umorului destul de deplasat. Faptul că locuiește singur și are o mamă bolnavă de îngrijit îl face să își canalizeze energia afectivă spre câinele său, care pare a fi singura ființă care îi mai îndulcește zilele. Când acesta din urmă moare, Winfried decide că ar fi timpul să-și refacă relațiile cu fiica sa, Ines, care profesează, pentru un moment, în București, în cadrul unei companii ce oferă consultanță în domeniul afacerilor. „Toni Erdmann” prezintă continua încercare a lui Winfried de a se apropia de…
de David Schwartz Toni Erdmann este un film despre problemele clasei de mijloc și clasei bogate occidentale, și despre felul în care se configurează aceste probleme în contextul capitalismului internațional. Subiectul este relativ simplu: Winifried Conradi, german între două vârste, profesor de școală generală, cu valori umaniste, amator și practicant de umor bizar, călătorește în București pentru a-și vizita fiica, Ines Conradi, consultant de management la o companie multinațională. Pentru a răspunde lipsei de comunicare și dezinteresului fiicei, Winifried își construiește un alter-ego excentric, Toni Erdmann, cu perucă ridicolă și proteză detașabilă, care joacă farsă după farsă și pune în…
de Dinu Guțu În rândurile următoare îmi propun să privesc dintr-o perspectivă socio-politică ultimul film al regizoarei Maren Ade, Toni Erdmann. Domnul Conradi îi face o vizită fiicei sale Ines, o corporatistă de succes, cu o carieră fulminantă, proaspăt mutată în București pentru un post important de consultant la o multinațională. Astfel se declanșează intriga: într-un prim plan memorabil, Toni Erdmann alias Winfried Conradi privește uimit, copilăros, dar superior spre lumea fiicei sale la un banchet oferit de Ambasada Americană la un hotel de lux. Diplomați, corporatiști și soții de oameni bogați asistă la limba de lemn a unui oficial.…
De Andrei Luca Inspirat de screwball-urile americane, “Toni Erdmann” reîmprospătează genul pe care îl moștenește formal, înlocuind clasica intrigă romantică cu o confruntare între două generații. Regizoarea alege să configureze tradiționala bătălie a sexelor prin reprezentarea unui duo tată-fiică în care axa maturității este inversată. Cu alte cuvinte, pentru a încurca ițele poveștii, în scenariul lui Maren Ade părintele își asumă un rol jovial cu scopul de a reface legătura ruptă cu fiica lui, în timp ce copilul (Ines Conradi) este prins de grijile cotidiene ale unui job bine remunerat, însă stresant și alienant. Exilată în București în căutarea succesului…