În 1910, revolta marinei braziliene a ajuns la apogeu.
Răzvrătiții erau amenințați prin lovituri de tun de avertisment asupra orașului Río de Janeiro:
– Încetați cu dezastrul, sau facem orașul praf.
La bordul navelor de război, loviturile de bici erau un obicei curent, și deseori cei pedepsiți mureau.
La capătul a cinci zile, răscoala a triumfat, bicele au fost aruncate pe fundul apelor, și năpăstuiții mărilor au defilat, în uralele tuturor, pe străzile din Río.
După un timp, șeful răscoalei, João Candido, fiu de sclavi, ales amiral prin hotărârea răzvrătiților, a devenit dinnou marinar obișnuit.
Și după un timp, a fost expulzat.
Și după un timp, a fost închis.
Și după un timp, a fost închis la ospiciu.
După cum spune un cântec, el are monumentele sale pe pământul cheiurilor.
Traducerea din limba spaniolă: David Schwartz
