Bun, pana la concluzie. Cum zice si articolul, practica denuntului are sens doar intr-o constructie institutionala anti-sociala mai ampla, in care functiile sociale a statului sunt erodate pana la disparitie si in care saracia este criminalizata. In aceasta logica, solutia nu poate fi una personala de rezistenta ci una politica/sociala de reconstructie a institutiilor sociale ale statului, cu toate contradictiile si problemele lor. Atunci cand vorbim de saracie, rezistenta poate fi un privilegiu pe care multi pur si simplu nu si-l permit. Sa nu cadem in capcana liberala care fetisizeaza saracia ca fiind parte din ecologia multi-culti a orasului. Problemele identificate de “justitiari” sunt probleme reale, dar care trebuiesc adresate intr-un cadru social mai larg. Sa nu uitam ca oricat de vestic s-ar crede Timisoara, e vorba tot de Romania si reflexele civilizatoare ale justitiarilor mascheaza in cele mai multe cazuri propria precarietate.