Bluze Albastre (Siniaia Bluza) este o mișcare de amploare de trupe de teatru angajat politic, auto-organizate, care a apărut și s-a dezvoltat în Uniunea Sovietică în anii ’20.
– Fragmente – de Alexandra OANCĂ Fragmentele de mai jos fac parte dintr-o lucrare de dizertație susținută în cadrul Departamentului de Sociologie și Antropologie Socială al Central European University din Budapesta, în 2010. Cercetarea a urmărit modul în care programul „Sibiu Capitală Europeană a Culturii 2007” a fost prezentat şi general acceptat ca o poveste de succes, precum şi impactul programului asupra proceselor de guvernare urbană în Sibiu. Nivelul decizional european și politica CEaC Deși Tratatul de la Roma (1957) nu conferise competențe legale Comisiei Europene pentru a interveni în sectorul cultural, și deși doar Tratatul de la Maastricht (1992)…
Un întreg cinematograf revoluționar, care a pus în slujba unor idei emancipatoare social un complex set de teorii și practici inovatoare și a schimbat pentru totdeauna rolul montajului în producția de film, a avut drept condiții de apariție precaritatea resurselor.
Activistele Jenotdel au combinat strategiile și s-au luptat cu tenacitate pentru ocuparea și crearea de spații emancipatoare.
Chestionând retorica oficială a Capitalei Culturale Europene din 2008 – Liverpool08 – Fragmente – de Philip BOLAND Această lucrare analizează interpretări alternative ale succesului găzduirii de către Liverpool a Capitalei Europene a Culturii în 2008. Textul examinează perspective contrastante asupra Liverpool08, de la mesajul oficial triumfalist, de regenerare urbană și renaștere economică, la analize mai critice care problematizează elemente importante ale evenimentului și ale impactului său social și spațial. Astfel, cercetarea pune la îndoială hiperbola transformării prin cultură, pentru a aduce la iveală geografii ale culturii, experiențe culturale și realități socio-economice diferite. Lucrarea oferă și o altă lectură culturală a…
de Veda POPOVICI 2017 a fost anul perfect pentru a reflecta asupra revoluțiilor: avem una din februarie, o așa-zisă revoluție ce lupta împotriva ciumei roșii, și o revoluție istorică, un octombrie roșu care supraviețuiește ca vis îndepărtat, nostalgie pentru revoluții totale și grandioase întreținute inclusiv de imaginarul filmelor distopice hollywoodiene. Și când ieșim de la mall, de la cinema, entuziasmați de încă o poveste a rezistenței ce detronează un regim autoritar, ne regăsim în tensiunea unei dorințe pentru revoluție și dificultatea de a merge dincolo de sloganul „la pușcărie”. I. Niciodată o autoare a istoriei ci doar a unei recurente…
Considerații și experiențe pentru dezvoltarea unui cinema liberator în Lumea a Treia[1] De Fernando Solanas și Octavio Getino … trebuie să descoperim, trebuie să inventăm. (Frantz Fanon) Nu în urmă cu mult timp, pretenția de a realiza în țările colonizate și neo-colonizate un cinema decolonial ar fi părut o aventură nesăbuită. Până atunci, cinemaul era sinonim numai cu spectacolul și divertismentul: obiect de consum. În cel mai bun caz, era dependent de sistem sau condamnat să nu depășească limitele unui cinema al efectelor, niciodată al cauzelor. Astfel, instrumentul de comunicare cel mai valoros al vremurilor noastre era folosit exclusiv pentru…