*Tema GAP7

Ce tip de istorii recente abordează teatrul documentării realităților adesea expulzate din teritoriul „adevărului istoric” unic? Cum abordează și cum interpretează discursul teatral diferite contexte istorice, accesibile prin intermediul documentelor scrise, arhivelor sau al istoriilor orale? Cum sunt teatralizate istoriile recente inconfortabile, nefiltrate unilateral, problematizante din punct de vedere politic, și care sunt perspectivele performative prin care sunt expuse? În ce măsură demersuri artistice de chestionare a istoriilor recente ajung să legitimeze strategii politice mainstream, întărind astfel narațiunea dominantă?

Tema numărului 7 din Gazeta de Artă Politică – Teatrul istoriilor recente – are în centru o serie de evenimente controversate, ignorate, contestate, abordate dintr-o perspectivă manifest socio-politică, în spectacole relevante pentru discursul teatral documentar din ultimii ani.

Istoria factuală, alimentată de principiul wie es eigentlich gewesen („așa cum a fost”), care încearcă să instituie un „adevăr istoric” pozitivist, reprezintă modelul istoriografic dominant al perioadei postsocialiste din România și Republica Moldova. În ultimii 7-8 ani, demersurile artistice de chestionare a locurilor comune din istoria recentă a României și Republicii Moldova au început, treptat, să creeze o minimă dezbatere în jurul canonului istoriografic, unul dintre principalii contributori la ideologia tranziției. Prin elementele performative, un proiect artistic care prezintă și reprezintă un eveniment din trecutul recent (de la Al Doilea Război Monial până în prezent), exclus din istoriografie sau din manualele școlare, poate releva multitudinea de sensuri care i-au fost conferite acelui eveniment de către diverși actori sociali. De asemenea, un astfel de proiect poate transmite perspectiva unor categorii marginalizate asupra vieții din timpul unei anumite perioade istorice, deschizând astfel posibilitatea problematizării selecției elementelor considerate relevante pentru istoriografie și a chestionării narațiunii dominante.

Numărul 7 din Gazeta de Artă Politică – axat în varianta print pe spectacole de teatru din România și Republica Moldova – propune o serie de reflecții pe marginea spectacolelor incluse în Stagiunea Teatrului Istoriilor Recente care contribuie la lărgirea dezbaterii pe marginea fenomenelor abordate performativ: migrația forței de muncă în Europa, moduri de a trăi gay înainte de 1989, viața în comunitățile muncitorești după 1990, mărturii despre Holocaustul din Basarabia și Transnistria sau perspective ale oamenilor obișnuiți despre evenimente traumatice din istoria României și Moldovei post-1990.

Alexandra Horghidan, Monica Marinescu. Broken History, 2014.

What kind of recent history is tackled by a theatre which documents realities often banished from the realm of the singular “historical truth”? How are different historical contexts, accessible through written documents, archives and oral histories, approached and interpreted by theatre discourse? How are uncomfortable and politically problematic recent histories made into theatre and what are the performative lenses through which they are filtered? To what extent do artistic acts which question recent history end up legitimizing mainstream political strategies, thus enforcing the dominant narrative?

The theme of issue #7 of the Gazeta de Artă Politică – Recent History Theatre – focuses on a series of controversial, contested and ignored events, tackled from an engaged socio-political outlook in performances which have shaped documentary theatre discourse in Romania and Moldova in recent years.

Factual history, fueled by the wie es eigentlich gewesen (“how it actually was”) principle, which attempts to impose a positivist “historical truth”, represents the dominant historiographical model of the post-socialist period in Romania and Moldova. In the last 7-8 years, the artistic attempts to question the commonly-held views over the recent history of Romania and Moldova have gradually begun to initiate a debate on the historiographical canon, which is one of the main suppliers of the ideology of the transition period. By means of performative elements, an artistic project which presents and represents an event from the recent past (from World War 2 to the present day), excluded form historiography or from history textbooks, can reveal the multitude of meanings which have been attributed to that event by various social actors. At the same time, such a project can reveal the perspective of certain marginalized groups on everyday life during a certain historical period, thus paving the way for debating the selection of historical elements regarded as relevant for historiography and questioning the dominant narrative.

Issue #7 of the Gazeta de Artă Politică – focusing, in its print version, on theatre performances from Romania and Moldova – offers several reflections on the performances included in the Recent History Theatre season which contribute to widening the debate on the phenomena approached in performative ways: labor migration in Europe, gay lifestyles prior to 1989, life in working-class communities after 1989, testimonies on the Holocaust in Bessarabia and Pridnestrovie or the perspectives of ordinary people on traumatic events in Romanian and Moldovan history after 1990.