de Marius Bogdan Tudor În serialul M.A.S.H., difuzat și redifuzat în România în ultimii 15 ani de mai multe posturi TV, medicii și asistentele dintr-un spital de campanie în timpul războiului din Coreea încearcă să umanizeze experiențele traumatice și alienarea produse de război în rândul personalului. Hawkeye, Trapper și ulterior B.J. sunt în același timp cei mai buni chirurgi, cei mai receptivi la suferințele oamenilor și cei mai miștocari din unitate. În timp ce salvează vieți și contribuie astfel la operațiunile de război, empatia, umorul și critica rigorii militărești în afara sălii de operații îi ajută și pe cei din…
De Vasile George Pe data de 12 ianuarie 2004 m-am angajat. Ca inginer. Oficial. Aşa scrie pe cartea mea de muncă. Deci, am făcut exact zece ani de când muncesc. În acte. Mie mi se pare o viaţă, deşi zece ani e o nimica toată. Dar, pe rând. Preambul Am crescut într-un oraș industrial, în nord-vestul României. Într-o familie în care parinții mei erau prima generație la oraș. Mama învățătoare într-un sat, la vreo 40 de Km depărtare, făcând naveta, iar tata inginer într-o fabrică. Pe marea platformă industrială a orașului. Nu aveau pretenții de intelectuali, dar nici nu erau…
de Ioana Pelehatăi Sunt copil de ani ’90, cu lecțiile despre sex învățate din Bravo, pe șest, că e rușine. Nici nu știu cum, dar mi s-a întâmplat o formă de feminism. Receptarea inițială M-am întâlnit pentru prima oară cu Monoloagele vaginului, text deja celebru în State la momentul respectiv, pe la 17-18 ani, pe demult defunctul post Acasă. Pe vremea aia, TV-ul mai avea, din când în când, o zvâcnire-două de viață. Sau poate, de fapt, documentarul bazat pe spectacol realizat de HBO era exact atât de pseudo-feminist și zaharist cât să prindă la gospodinele și fetițele de mahala.…
Apel la texte și intervenții G.A.P. nr. 5 Artă și Gentrificare Scena artistică a fost, începând cu anii 70 (în New York), implicată în mod mai mult sau mai puțin inocent în gentrificarea urbană a diverselor cartiere din marile orașe. De obicei, mecanismul era simplu: gentrificarea se produce într-un cartier situat într-o zonă de interes pentru capitalul imobiliar, locuit de grupuri sociale vulnerabile sau pur și simplu indezirabile în logica colonială a pieței imobiliare capitaliste. Unul sau mai multe grupuri de artiști sunt atrase să meargă acolo (chirii ieftine, surse de „inspirație”), sunt lăsate câțiva ani să se acomodeze și…
de Irina Costache Perspectiva pe care o pot asuma aici este cea unei spectatoare și a unei observatoare recente a teatrului independent bucureștean. Nu prea consum teatru din scenele establishment-ului, însă merg destul de des la spectacole independente. Ultimele mele amintiri de la Național sunt de la o Anna Karenina foarte lungă, prăfuită și fără pic de energie. Un spectacol pe care ți-l aduci aminte numai pentru că ți-a fost penibil să pleci și, ca urmare, ai fost pedepsită cu amorțeli și dureri de spate. În toamna trecută, la Sibiu, am lucrat - pentru prima dată în mod direct –…
Interviu cu Mihaela Drăgan – partea a doua – (partea întâi aici) Am vorbit despre experiența spectacolului pentru un public de clasă de mijloc, în mare parte nerom. Cum au fost experiențele de până acum când ai avut spectatori din comunități constituite preponderent din romi? În ceea ce privește publicul rom, am jucat doar de două ori spectacolul pentru publicuri formate în mare parte din romi, o dată în București, în comunitatea din Rahova-Uranus și o dată la Cluj, la Pata-Rât. Cum a fost experiența din Rahova? A fost interesant, desigur romii de aici sunt mai asimilati, și mai ales…