Credem că este importantă crearea unui spațiu pentru o privire critică asupra candidaturilor pentru titlul de CEaC în România și pentru o discuție cât mai deschisă despre orașul desemnat câștigător, Timișoara. De aceea, după anunţarea oraşului câştigător în septembrie 2016, am lansat un apel la contribuţii din partea persoanelor implicate în/ conectate la proiectele artistice din Timişoara. Mai jos sunt prezentate primele răspunsuri primite; mai multe răspunsuri vor fi publicate pe site-ul Gazetei de Artă Politică. Apelul rămâne deschis şi sperăm că discuția va continua pe parcursul anilor următori.

Dacă doriți să contribuiți cu opiniile voastre la această discuție, vă invităm să răspundeți şi voi la întrebările de mai jos, trimițându-ne un mail pe adresa: despre2021@gmail.com

Răspunsurile vor fi publicate pe site-ul Gazetei de Artă Politică (cu posibilitatea de a vă păstra anonimatul).

1. Cum vă raportaţi la proiectul CEaC 2021, ce înseamnă pentru voi şi pentru comunitatea culturală din Timişoara?
2. Aveți cunoștintă de/ ați participat la vreo dezbatere publică despre felul în care vor fi folosiți banii publici acordați de autoritățile locale (de exemplu, dacă altele ar fi fost prioritățile orașului care necesitau sprijin financiar etc.)?
3. Cum vă poziționați faţă de ethosul civic și european al proiectului TM2021?
4. Cum vă raportați la felul în care sunt abordate, la nivel discursiv și programatic, problemele socio-economice ale orașului în cadrul proiectului?

Trupa de teatru „Auăleu”

1. „Auăleu” (fiindcă în numele trupei vorbesc) joacă în Timișoara de 11 ani, deci e normal să fim legați de acest proiect, mai cu seamă că o bună parte din echipa asociației ne sunt spectatori şi nu numai. În 2007 am stat în Sibiu aproximativ două luni de zile, așa că îmi doresc ca în 2021 să stăm în Timișoara cel puțin 24 de luni.
2. Nu, personal nu am participat la discuții despre bani, dar bineînțeles că întotdeauna există şi alte priorități, mai ales că arta nu este prioritară niciodată. În Timișoara există bani (vedeți numai cât pleacă de aici la buget), se renovează, se investește în infrastructură… Cred că era necesar ca în următorii ani să se investească şi în arta de aici şi nu numai. Nu cred că în istoria capitalelor culturale a existat vreuna care să aibă totul bine pus la punct şi nemaiavând în ce borduri să investească, să se apuce de aruncat cultură în populație.
3. Cu apropierea, căldura necesară şi normală. Să nu uităm deviza UE, „Unitate în diversitate”.
4. Acest lucru se va putea vedea în spectacolele pe care le avem programate pentru anii următori. Goarna noastră este scena.

Arnold S.

1. Din câte știu, titlul CEaC este conferit unui oraș care are potențial cultural, dar care mai are nevoie de susținere financiară pentru a putea organiza cu ușurință un asemenea mega-event. Este discutabilă această politică culturală, însă pare să existe o nedreptate aici: faptul că un oraș deja destul de dezvoltat economic și infrastructural și privilegiat din motive geografice este preferat altor orașe, care ar avea nevoie, mai degrabă, de o injecție de capital pentru dezvoltarea culturală. Totuși, deoarece Timișoara va fi CEaC în 2021, îmi va fi mai ușor să urmăresc evenimentele dintr-o perspectivă critică, fiindcă sunt mai aproape de ele. Pe de altă parte, acest mega-eveniment este un stres în plus. Cred că cetățenii Timișoarei își autosugerează că „orașul lor” a „meritat” titlul CEaC fiindcă „are ceva de oferit”: măcar zece galerii, trei teatre și o grămadă de festivaluri, târguri etc. Impresia mea este că locuitorii acestei urbe au permanentă nevoie de o laudă de sine. În ceea ce privește comunitatea culturală, pot spune că aceasta a fost în extaz când a aflat de acordarea titlului CEaC. Am constatat că starea generală a comunității culturale din Timișoara era, până la conferirea acestui titlu, una de dezamăgire, pesimism și letargie. Titlul îi oferă comunității o formă de speranță/iluzie, speranța că titlul acesta poate reprezenta o șansă pentru dezvoltare culturală, socială etc. Se speră că se vor crea niște structuri și infrastructuri. Unii speră că Timișoara va rămâne, în urma acestui titlu, cu măcar un cinematograf de artă, măcar o sală mare de evenimente culturale, măcar cu o „Fabrică de pensule” etc. În plus, această comunitate (sau cel puțin o parte majoritară din ea) a găsit în acest titlu pretextul și contextul de a se întâlni și de a crea ceva împreună, de a contribui „cu toții” la o strategie culturală a orașului. Astfel, entuziasmul pare justificat pe de-o parte, dar rămân cu senzația că este un entuziasm care se va transforma în dezamăgire. Cred că aici trebuie să fim atenți și să spunem pe parcurs care sunt sursele reale ale acestei potențiale dezamăgiri.
2. Nu.
3. Mi se pare că avem de-a face cu un discurs clișeistic, repetitiv, față de care nu ai cum să spui că nu ești de acord, fiindcă totul pare de „bun simț”, dar acest limbaj amintește de arhicunoscuta limbă de lemn, conținând un vocabular nou, plin de metafore.
4. În aplicația Asociației „Timișoara 2021” sunt abordate teme precum discriminarea, comunitatea LGBT, discriminarea comunității rome, pericolele extremei drepte, sărăcia, marginalii, feminismul. Momentan toate acestea există la nivel de declarație și rămâne de văzut ce se va întâmpla concret. Totul va începe deja în anul 2017, când se vor desfășura primele evenimente CEaC TM2021. Însă cred că este greșit să vedem doar evenimentele din calendarul TM2021 ca făcând parte din amplul proces al CEaC. Gentrificarea centrului orașului, Cetatea Timișoara, a început cu câțiva ani în urmă și cred că merită cercetate, pe de-o parte, această transformare a orașelor (nu numai a Timișoarei, ci și a celorlalte orașe candidate) în zone în care se aglomerează capitalul sau în zone lăsate în paragină, precum și accentuarea acestor diferențe, pe de altă parte.