În anul 1912, magicianul Houdini a lansat, la circul Busch din Berlin, noul său spectacol:

“Camera de tortură acvatică. Invenţia cea mai originală a acestor timpuri şi din toate timpurile.”

Era un bazin plic cu apă, sigilat ermetic, în care Houdini se scufunda cu gura în jos, cu mâinile şi gleznele încătuşate. Publicul îl putea privi printr-un perete de sticlă iar Houdini era scufundat, fără să respire, până când, după un scurt răgaz care părea să dureze un secol, înecatul ieşea din bazin.

Houdini nu bănuia că, mulţi ani mai târziu, această asfixie avea să fie tortura preferată de dictaturile militare latino-americane şi cea mai elogiată de către expertul George W. Bush.

Traducere din limba spaniolă: David Schwartz