de Livia Pancu şi Florin Bobu
Proiectul Strălucirea şi Nefericirea Claselor de Mijloc Europene este conceput şi realizat împreună cu colaboratorul nostru de lungă durată, Nebojša Milikić care a propus să ne concentrăm asupra tematicii claselor de mijloc cu care ni se pare că ne putem relaţiona cu toţii (lucrători culturali şi public). L-am cunoscut pe Nebojša în 2007 când a avut o rezidență artistică pe durata a trei luni, în cadrul programului Backyard Residency, realizat de către Asociaţia Vector din Iaşi, Platform Garanti Contemporary Art Centre, Istanbul, Turcia, şi New Media Center_kuda.org din Novi Sad / Belgrad, Republica Serbia.
Nebojša Milikić este lucrător cultural, coordonatorul Speech Program al REX Cultural Center din Belgrad, activist şi artist. De mai mult de zece ani, îl cunoaștem în toate aceste ipostaze, dar cele mai intense colaborări publice au început odată cu propunerea pe care i-am adresat-o ca instituție (tranzit.ro/ Iaşi): de a lucra împreună, pe durata unui an, la un proiect artistic. Atunci ne-am gândit la un tip de responsabilitate la care am putea să apelăm vis-a-vis de contextul local: ştia şi înţelegea foarte bine mecanica scenei în raport cu discursul hegemonic căruia vrem nu vrem / ştim /nu ştim / ne facem că nu ştim, etc. ajungem să ne supunem. Situaţia politică în jurul nostru se deteriora foarte rapid. Ni se spunea: „tehnocrația salvează România!”, dar cu ce preţ? Eram practic într-un impas ideologic pe care nu ştiam cum să-l recunoaştem, care se reflecta atât în activitatea noastră profesională, cât şi la nivel personal.
Propunerea lui Nebojša a fost să alcătuim Depozitoriul Iniţiativei Partidului Micii Burghezii din Iaşi (Depozitoriul IPMBI). Acesta a început să fie construit pe parcursul anului 2016 din particule care semnalizau manifestări ale gândirii „mici burgheze” / claselor de mijloc din jurul nostru. Diferenţa dintre un depozitoriu şi o arhivă este aceea că elementele constitutive (particule) nu sunt selectate conform unui criteriu riguros, ci mai degrabă potrivit abilității noastre de a reflecta şi a le detecta în contextul în care suntem complet imersați în manifestări ale acestei mentalități. Particulele au fost discutate în grup, analizate, propuse de către noi sau alţi colaboratori care au contribuit fiecare cu propriile experiențe şi competenţe profesionale din viaţa „reală”. Astfel, ele au fost indexate şi parţial diagnosticate de către Ovidiu Gherasim-Proca, în calitatea sa de politolog. Ulterior, şoferul IPMBI, Florin Bobu este implicat în dezvoltarea unui vaccin împotriva „mentalității mici burgheze”, în calitatea sa de farmacist cu drept de liberă practică. Livia Pancu (uneori numită și Manageria Pancu) a fost desemnată managerului Depozitoriului.
În prezent avem un număr de aproximativ 15 particule instalate permanent în spațiul nostru. Ele sunt foarte diferite: de la analiza unei publicații care explica fascismul, dar din care lipsea cu desăvârșire cuvântul „capitalism”, până la o scrisoare de felicitare adresată unui partid local abia înființat, „tânăr, frumos şi liber”, scrisoare încheiată cu exclamaţia: „We already won all elections!”. Ar mai trebui menţionată şi o altă particulă: o diplomă acordată de către un ONG pentru a premia activitatea de cercetare a fenomenului totalitar: fascist și comunist. În scrisoarea adresată de Nebojša Milikić acestei fundaţii găsim informaţii succinte asupra teoriilor totalitarismelor gemene[1] – un set de teorii dezvoltate şi propagate public după cel de-al doilea război mondial – al căror scop principal era acela de a purifica burghezia europeană de implicaţiile sale cu nazismul. Putem astăzi observa în spaţiul public efectele directe ale acestor teorii, precum şi modalitatea prin care ele devin folositoare cu precădere politicienilor activi în dreapta spectrului politic şi extremei drepte. O secțiune specială este dedicată analizei expresiei vizuale a protestelor anti-corupţie din ianuarie-februarie 2017.
Fiindcă am considerat că modalitatea cea mai potrivită de a prezenta acest Depozitoriu este sub forma unor tururi ale diferitelor particule, organizăm pentru cei interesați tururi ghidate de aproximativ două ore în care putem reflecta împreună asupra diverselor aspecte ale mentalității mici burgheze. De asemenea, aceste tururi sunt oferite „obligatoriu” şi colaboratorilor noștri.
După aproape un an de lucru la Depozitoriu, am realizat că este mult de muncă, în primul rând cu noi – reprezentanți ai clasei de mijloc – şi ne-am propus ca, împreună cu Nebojša Milikić să continuăm cu un proiect în care să implicăm artiste, cercetătoare, activiste care să reflecteze într-o manieră apropiată practicii fiecăreia asupra situației economice, politice şi sociale ale straturilor de mijloc, cât și asupra teoriei conform căreia comunismul în țările est europene a „ruinat” clasele de mijloc (spre disperarea susținătorilor lor contemporani). Cu mult timp înainte de apariția unui apel de proiecte, am conceput un mic text (input) pe care l-am trimis unui număr de posibili colaboratori, o parte a acestor propuneri concrete fiind ulterior inclusă în cererea de finanțare către AFCN.
În luna iunie 2017 am lansat proiectul cu seminarul propus de Noa Treister Strălucirea şi nefericirea: Reflecţii asupra chestiunii clasei mijlocii în care am studiat intensiv, timp de cinci zile şi aproximativ 6 ore pe zi, patru texte: On the Jewish Question, de Karl Marx şi Friedrich Engels; Reflections on the Philosophy of Hitlerism, 1934, Emanuel Levinas; The Phenomenology of Ideological-political advent of the Yugoslav Middle Class, 1971, Milan Kangrga, în Praxis, Zagreb, an VIII, nr. 3-4; Problemele micii burghezii, 1945, N.N. Matheescu, capitolul 1. Nu întâmplător, acest seminar a fost organizat în perioada 26-30 iunie, atunci când se comemorează victimele Pogromului de la Iaşi (1941).
Ovidiu Pop a continuat cu o serie de întâlniri-seminar şi ne-a oferit o prelegere-performance cu titlul: Occidentalismul Clasei de Mijloc Româneşti: despre localitate în neoliberalism (înregistrarea este valabilă pe videostream.ro).
Luna iunie a continuat cu rezidența Bojanei Piškur şi a lui Đorđe Balmazović care au chestionat împreună Cum s-a născut clasa de mijloc? prin „cercetarea comparativă” a șapte constituţii socialiste ale României (1948, 1952 şi 1965) şi Iugoslaviei (1946, 1953, 1963, 1974) şi a celor două constituții post-socialiste din 1991. Rezultatul a fost transpus în forma unor postere ilustrate şi texte ce au fost expuse în spațiul nostru şi asupra cărora s-a putut interveni cu sugestii şi comentarii pe toată perioada expoziției.
Odată cu mijlocul lui august 2017, i-am avut cu noi pe Katarzyna Bielińska-Kowalewska şi pe Zbigniew Marcin Kowalewski cu care – prin seminarul Mica burghezie ripostează: clasa de mijloc îşi arată adevărata faţă – am luat „în considerare eclipsa mijloacelor de existență a clasei de mijloc ca fiind principala sursă a înfloririi naționalismului în Europa de Est”.
Mai departe, atelierul condus de Ana Vilenica a chestionat Care este sunetul locuirii? De la visele clasei de mijloc la locuirea pentru toți. Timp de 3 zile au fost folosite protocoale şi metode de lucru dezvoltate de către colectivul artistic Ultra-Red, pentru a putea situa experiența locuirii în cadrul contradicțiilor aşa-numitei condiții post-socialiste.
BOEM*Migrating Kitchen (Alexander Nikolic şi Mohamed Mouaz) au realizat Ultima Cină a Clasei de Mijloc cercetând împreună cu noi şi cu publicul nostru legăturile dintre creativitate, activitatea economică şi forme variate de producție.
În prezentarea sa de la Chişinău (Zpaţiu) Imagini ale succesului şi ale frustrării ideologice ale clasei de mijloc din România, Ovidiu Gherasim-Proca a oferit „o selecţie de exemple vizuale şi textuale, pornind de la propriile cercetări de analiză a discursului. Această selecție a fost capabilă să ilustreze ambivalența şi ambiguitatea politică a rolului pe care clasa de mijloc din România, cu aspiraţiile sale globale, îl are în formarea imaginarului post-socialist”.
În octombrie 2017, am realizat – pentru prima dată în Iaşi – o discuție publică a unei singure lucrări de artă, preluând astfel o metodă practicată de foarte mult timp în contextul artistic din Belgrad, în cadrul Speech program al REX Cultural Center.
Dan Acostioaei a decis să răspundă invitaţiei noastre de a reflecta asupra gândirii claselor de mijloc printr-o discuție publică a lucrării sale Banner, ce constă într-o cravată de pionier supradimensionată, asemănătoare unui zmeu, pe care este suprapusă figura lui Iisus Pantocrator. Lucrarea a fost expusă pentru prima dată în interiorul MNAC din Casa Poporului. Discuţia publică în jurul acestei lucrări, O lucrare de artă în context politic şi ideologic, a fost mediată de către artista şi activista Vahida Ramujkić şi a durat cinci ore. Credem că acest tip de practică ne poate ajuta, ca participanți în scena de artă contemporană, să înțelegem că suntem supuși acelorași ideologii hegemonice și că adeseori acționăm (de cele mai multe ori prin aspiraţiile noastre) în deplin acord cu interesul nostru de clasă (de mijloc).
Century of the Artist a fost proiectul dezvoltat în paralel în Berlin şi în Iaşi de către Inga Zimprich şi Sonke Hallman. „În Century of the Artist am dori să abordăm în mod subiectiv rolul particular pe care artiştii contemporani îl deţin în societăţile noastre atunci când vine vorba de administrarea dorinţelor politice. Exemplari pentru întreaga societate, acestora li se acordă privilegiul auto-exprimării, al auto-realizării, al competenței vizuale speciale, al reflexivităţii critice şi chestionării transdisciplinare. Îndeplinirea acestui rol societal merge adesea mână în mână cu privilegiul și cu privilegiul de clasă, în special” (I. Zimprich, S. Hallman).
Ultima contribuție în proiect a fost expoziţia realizată de către grupul h.arta (Maria Crista, Anca Gyemant şi Rodica Tache) din Timişoara: O ţară ca afară. Utilizând imagini/ materiale ale marilor proteste din ianuarie-februarie 2017, a fost creat un monolog imaginar dar posibil al personajului protestatar: „Un material în care se observă vădita atitudine anti-comunistă a protestelor și a clasei de mijloc în general, atitudine care reduce perioada socialistă doar la teroare, birocrație și limbaj de lemn, în timp ce tot potențialul emancipator al acesteia e șters. Peste toate acestea, plutește de asemenea pericolul naționalismului și extremismului, încă neasumat ca atare, dar mereu acolo. Acest material care cuprinde imagini de la proteste, texte de pe pancarte, cât și fragmente de text scrise de noi, alcătuiește o țesătură neclară și contradictorie, o țesătură în care ițele valide și democratice ale pozițiilor anti-corupție se întrețes strâns cu atitudinile neoliberale și conservatoare” (h.arta).
În final am realizat o publicație a proiectului care include un scurt chestionar la care au răspuns toţi cei care au contribuit la proiect, reflectând de data aceasta asupra „strălucirii” şi „nefericirii” în contextul în care lucrează, dar şi cum se leagă acestea de viaţa personală.
În 2018 vom continua să lucrăm cu una dintre colaboratoarele noastre din Strălucirea şi nefericirea Claselor de Mijloc Europene – Noa Treister, realizând împreună proiectul DREPTURI, LIBERTĂȚI, PRIVILEGII. Acesta propune o investigație culturală ce contribuie la problematizarea conceptelor de „drepturi” şi „proprietate” (drepturile majorității naționale – suveranitatea; drepturile minorității naționale – auto-determinarea și autonomia culturală; drepturile de imigrare pentru mișcarea liberă; dreptul la viața – refugiați; drepturile de gen; dreptul la exprimare și la informare, drepturile de proprietate fizică și intelectuală; precum și drepturile muncii; dreptul la locuință și la educație) combinând, pe durata a aproximativ 6 luni, instrumente de lucru apropiate domeniilor umanist-sociale (organizarea unor seminare, grupuri de lectură în care să fie aprofundate texte referitoare la evoluția acestor concepte, prezentări în spațiul public etc.) cu metode caracteristice domeniului artelor vizuale (cercetare artistică şi curatorială, expoziții, rezidențe artistice/curatoriale, proiecții de filme sau lucrări video). Prin urmare continuăm să lucrăm împreună cu colaboratori din România şi din regiune pentru a contracara pe cât posibil discursul hegemonic.
[1] Mai multe detalii despre istoria acestor dezbateri: https://en.wikipedia.org/wiki/Historikerstreit#Participants