de Laura Sandu
Feminitatea nu a fost eliminată din mecanismul reprezentării artistice genizate a anilor 50, și nici din discursul mai amplu al câmpului care o conține. Mă voi opri în continuare asupra câtorva texte de critică de artă ale perioadei, pentru a urmări intervenția asupra feminității așa cum este reprezentată ea în interiorul acestui câmp.
Într-un eseu din revista Arta din 1955, numit ”Unele probleme ale înfățișării omului nou”, Doina Criș își propune să descrie stadiul în care au ajuns artiștii în procesul perfecționării unei tehnici a reprezentării ”eroul pozitiv” al timpului. În acord cu perceptele realist socialiste, critica de artă a vremii este în general intens preocupată de reprezentarea ”omului nou” și de dezideratul prevalenței portretisticii (în materialele despre Expozițiile Anuale se fac statistici pentru a arăta cât de preocupați sunt artiștii de acest gen). În eseul analizat aici, autoarea reia acest deziderat, subliniind funcția realismului în garantarea accesului audienței nespecializate la mesajul artistic. Miza principală a portretisticii realist socialiste este identificarea: artiștii nu reușesc încă să redea eroul pozitiv contemporan în toată complexitatea lui, dar în opinia autoarei, trebuie apreciat faptul că oamenii muncii se regăsesc în lucrările lor.
”Când la prima Expoziție Anuală din 1948 a apărut portretul unei țărance ufederiste, de Titina Călugăru – cu toate deficiențele de desen, de construcție, cu toată cruditatea culorilor – această lucrare avea marele merit de a fi scos în evidență un aspect important al creșterii elementului nou. Ea sublinia evenimentul de mare însemnătate al emancipării femeii, câștigarea dreptului de a participa la viața politică al acelora care veacuri de-a rândul au suferit jugul unei duble exploatări. În acest portret se întrevedea deja licărirea conștiinței ce se trezește, era sugerată forța care a dormitat atâta vreme și care se va afirma cu mai multă tărie în portretul Țărancei din Bistrița, al aceleiași pictorițe (din anul 1954). Aici vedem o nouă țărancă la care a dispărut ușoara timiditate a ufederistei. Ea are în schimb chipul luminos, cu priviri agere, ținuta mândră și dreaptă a unei muncitoarele libere a ogoarelor, cu caracter deschis și dârz, hotărâtă să apere noua sa viață.”
Și în continuare, referindu-se la lucrări care înfățișează femei, autoarea eseului urmărește capacitatea acestora de a reda trăsăturile considerate esențiale pentru reprezentarea unei subiectivități conștiente și revoluționare. Accentul cade pe postură și pe atitudinea personajului reprezentat, ca elemente care ar putea semnifica o afirmare a acestei subiectivități.
Dar ce este interesant din punctul de vedere al acestui demers este că deși discursul merge în sensul unei intervenții în modul de construire a reprezentării genului, prin aprecierea diversității ”tipurilor” personajelor prezentate (unele care inspiră grijă și bunătate, altele care evidențiază în primul rând caracterul puternic), nu dispar cu totul asocierile dintre reprezentările genizate și termeni precum ”feminitate” sau ”gingășie”.
Feminitatea se cere subliniată, și se apreciază pozitiv reprezentările în care aceasta este identificabilă. Eroinele nu sunt doar muncitoare merituoase, ci și femei ”cu oarecare gingășie în figură, înnobilitate de bunătate”, trăsături care ajută la imaginarea lor în viața particulară ca ”mame grijulii și bune gospodine”. Discutând despre bustul unei muncitoare evidențiate, o lucrare de Dorio Lazăr, autoarea eseului remarcă faptul că sculptorul ”pune în lumină trăsăturile ce-i subliniază caracterul dârz, fără a lipsi această figură de anumite trăsături de feminitate”. (p.10)
Masculinizarea trăsăturilor nu este prezentată ca un element important în sine, într-o ierarhie clară față de reprezentări care ar sublinia feminitatea.
”Reiese clar că această femeie este conștientă de dreptul său de a-și spune cuvântul în viața obștească și că și-l va spune cu siguranță tare și răspicat. Trăsăturile voluntare, puțin bărbătești, privirea tăioasă a ochilor ei limpezi, ne spune că nu va îngădui nimănui să abată de la drumul nou viața satului său, că va fi necruțătoare, dar dreaptă, cu dușmanii poporului.” (p.10)
Mai departe, discutând despre portretul Mariei Zidaru, președinta gospodăriei agricole colective Drumul lui Lenin, de Lidia Agricola, autoarea eseului remarcă: ”Ne apare aici țăranca devenită în regimul nostru conducătoare de unitate socialistă. Meritul pictoriței Lidia Agricola este de a fi reliefat acele calități ale eroinei sale – ca inteligența sănătoasă, energia creatoare, voința fermă și încrederea în forțele proprii – prin care ne convinge de capacitatea ei reală de a îndeplini cu cinste o atare sarcină de răspundere.” (p.11)
Perspectiva privitoare la reprezentarea genului în acest eseu poate părea favorabilă ”masculinizării” și defavorabilă ”feminității”, doar dintr-o poziție interpretativă conservatoare în care asociem în mod esențialist caracteristici precum voință, forță, energie, inteligență, încredere, afirmare, capacitate de conducere, cu masculinitatea.
Dintr-o perspectivă în care contestăm însă această conexiune, putem susține că din punctul de vedere al mizei discursului de aici, care este cel de a marca punctele în care arta reușește să fie o suprafață de emergență pentru o subiectivitate autonomă și revoluționară, subiecții genizați pot conține simultan trăsături asociate tradițional feminității și masculinității. Și că nu reiese, la o privire atentă, nicio intenție de a elimina sau de a devaloriza caracteristicile conexe tradițional feminității, precum gingășia, căldura sufletească, priceperea în îngrijire etc. Într-un alt eseu critic, este, mai mult, taxată nereușita unei artiste de a ”adânci portretul tinerei fete, de a-i sublinia feminitatea și tinerețea.”
Este de remarcat faptul că în textul semnat de Doina Criș, descrierile reprezentărilor personajelor masculine se axează mai mult decât cele ale personajelor feminine pe relația cu munca. Se evidențiază și aici aproximativ aceleași trăsături, inteligența, mândria, tăria de caracter, energia, dar și grija. În cazul personajelor masculine, grija este conexă muncii și nu intervine nicio discuție despre separarea vieții publice și private. Nimic nu ne duce cu gândul la cum poate fi muncitorul în viața sa privată, așa cum portretele femeilor ne puteau face să ne imaginăm că sunt bune gospodine și mame grijulii.
”Pe fața inteligentă și concentrată a sudorului e întipărită atenția, mâinile sale prind cu putere și grijă țeava aparatului de sudat…” (p.12)
Sau despre o lucrare intitulată Tânăr muncitor de Egon Lowith: ”Dragostea de meseria de curând învățată e subtil exprimată prin atenția, aproape gingașă, cu care acesta ține o piesă de motor în mână.” (p.12)
Această diferență la nivelul proiectului regimului privitor la condiția femeii poate fi conectată cu politicile reproductive. O disociere a reprezentării genizate de maternitate și predispoziția pentru munca reproductivă nici nu ar fi fost de așteptat, într-un regim care nu și-a asumat de la început, coerent, clar și consistent pe termen lung o politică emancipatoare în acest sens. A fost vorba, la începuturile regimului comunist, dimpotrivă, despre decizii cu mize opuse unui proiect emancipator.
În 1948, avortul, interzis prin lege încă din anii 30, cu câteva excepții, a fost declarat delict penal, ca urmare a scăderii drastice a natalităţii după război (cf. Kligman,60). Pedepsele prevăzute pentru întreruperea de sarcină variau în funcţie de starea civilă a femeilor: pentru cele necăsătorite, se prevedeau pedepse de la 3 la 6 luni, pentru cele căsătorite, de la 6 luni la un an. În Interzicerea avorturilor ca fapt de memorie socială, studiu publicat în volumul Viaţa cotidiană în comunism (Polirom,2004, coord. Adrian Neculau), Lavinia Betea susţine că legea aceasta nu a avut totuşi o semnificaţie covârşitoare la nivelul efectelor sociale și că activităţile de încălcare a respectivului articol nu erau urmărite sistematic în anii 50. Legea și-a pierdut astfel semnificația, (Betea,248), iar în 1957, întreruperea de sarcină a fost legalizată.
Prin urmare, cel puțin până în 1957, o disociere a reprezentării subiectivității genizate de maternitate nu ar fi avut coerență cu proiectul politic și nici nu s-a întâmplat. În revista Femeia, pe lângă promovarea imaginilor cu femei revoluționare și angajate în diverse domenii de activitate, este recurentă preocuparea pentru organizarea asistenței instituționale în creșterea copiilor (creșe, grădinițe etc.) Maternitatea și anumite caracteristici asociate frumuseții feminine nu sunt eliminate din proiectul politic al regimului, lucru evident și în discursul artistic realist socialist.
Fără să fie eliminată din discursul criticii de artă, reprezentarea feminină este analizată uneori ca produs al unui sistem de clasă. Spre exemplu, într-o lucrare de C.Cernîșevski, tradusă și publicată la Cartea Rusă, este subliniat modul în care este produsă valorizarea estetică în interiorul unei structuri de clasă, fără să fie provocată poziționarea subiectului feminin ca obiect al privirii și al dorinței.Iar în critica de artă a timpului, critica Lelia Rudașcu abordează aproximativ aceeași poziție critică.
Prin abundența portretelor de personaje masculine și prin accentul pe capacitatea reprezentării artistice de a reda subiectivitatea genizată ca auto-afirmativă, conștientă și revoluționară, și implicit prin tentativa de a rupe din sfera exclusivă a masculinității câteva dintre caracteristicile tradițional asociate cu aceasta, discursul criticii realist socialiste produce o intervenție interesantă, care privește, printre altele și dislocarea reprezentării genizate din postura tradițională în arta occidentală de suprafață structurată estetic de privirea masculină.
(Prima parte a acestui material: https://artapolitica.ro/gazetapolitica/2016/10/05/despre-dreptul-de-a-privi-si-interpreta-arta-realist-socialista-dintr-o-perspectiva-feminista-locala-1/
Partea a doua: https://artapolitica.ro/gazetapolitica/2016/10/06/realism-socialist-si-gen-distorsiunile-feminitatii/)
1 comentariu
[…] Realism socialist și gen – Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șasele… […]