În 1998, Franţa a promulgat o lege care reducea programul de lucru la 35 de ore pe săptămână.

Să lucrăm mai puţin, să trăim mai mult: aşa visase Thomas Morus în Utopia sa, dar a trebuit să aştepte cinci veacuri până când în sfârşit o ţară s-a încumetat să comită o asemenea faptă de bun simţ.

Până la urmă, la ce ne ajută tehnologia, dacă nu să reducem orele de muncă şi să mărim perioadele noastre de libertate? De ce trebuie progresul tehnologic să ne aducă griji şi şomaj?

Pentru prima dată, o ţară a îndrăznit măcar să sfideze aşa o lipsă de raţiune.

Dar înţelepciunea a durat puţin. Legea celor treizeci şi cinci de ore a murit când abia împlinise zece ani.

Traducerea din limba spaniolă: Elena Irimia