În 1906, un pigmeu capturat în pădurile din Congo a ajuns la grădina zoologică din Bronx, New York.

I s-a dat numele de Ota Benga și a fost expus public, într-o cușcă, împreună cu un urangutan și patru cimpanzei. Experții explicau publicului că acest umanoid ar putea fi veriga lipsă, iar pentru a-și confirma ipoteza, arătau cum se joacă cu prietenii lui păroși.

Ceva mai târziu, pigmeul a fost salvat de organizațiile de caritate creștine.

S-a făcut tot ce s-a putut, dar a fost imposibil. Ota Benga refuza să fie salvat. Nu vorbea, spărgea farfuriile la masă, lovea pe oricine încerca să-l atingă, era incapabil să facă vreo muncă, stătea mut la corul bisericesc, mușca pe cei care voiau să se fotografieze cu el.

La sfârșitul iernii anului 1916, după zece ani de domesticire, Ota Benga s-a așezat în fața unui foc, s-a dezbrăcat, a ars hainele pe care-l obligaseră să le poarte și și-a îndreptat spre inimă pistolul pe care reușise să îl fure.

Traducerea din limba spaniolă: David Schwartz