Pompiliu Sterian Cu anul 1949 a început una dintre cele mai fericite perioade din viața mea. A durat peste 30 de ani. Cu anul 1949, a început un lung calvar al vieții mele, plin de necazuri, certuri și conflicte. A durat 26 de ani. Vă rog din suflet să nu faceți nicio legătură între cele două afirmații de mai sus. Ambele sunt adevărate și totuși nu există nicio contradicție între ele. În 1949 m-am căsătorit cu aleasa inimii mele și am întemeiat o familie fericită. Tot în același an m-am mutat într-o locuință din strada Culmea Veche, apartament cu trei…
Iudith Ardeleanu Casa în care locuiam avea subsol, parter și etajul întâi. Stăteam într-o curte cu mai multe apartamente, și casa noastră era prima, lângă poartă. Noi eram foarte săraci în timpul războiului și ne ajuta Ajutorul Roșu, organizația legală a Partidului Comunist, care era în ilegalitate. Cam o dată pe lună primeam de la ei pachete de mâncare cu de toate – conserve de carne, ciocolată, compoturi, prăjituri. La subsol, taică-miu vitreg, Ardeleanu, avea atelierul de rame – erau superbe, făcute din lemn și îmbrăcate în staniol. Tot la subsol era baia – un cazan, încălzit cu apă, trebuia…
Pompiliu Sterian Am identificat în viața mea 15 adrese la care am locuit, dintre care majoritatea înainte de război. Întotdeauna am fost chiriaș. De fiecare dată am stat în două camere. O singură dată am stat în trei și pe-a treia am subînchiriat-o ca să putem plăti chiria. Am locuit la subsol, am locuit la mansardă, am locuit la comun. Pe atunci era o regulă: oamenii se mutau de Sfântu Gheorghe și de Sfântu Dumitru. Pe străzi, la case, erau anunțuri: „De închiriat!”. Nu era ca acum mica publicitate. Când eram chiriaș la persoane particulare, proprietarii locuiau și ei în…
IUDITH ARDELEANU: Eu sunt foarte modestă. Locuința viitorului o văd totuși așa: dormitor, sufragerie, hol, bucătărie, balcon cu jaluzele, cu flori. În fața casei, o grădină cu flori. Totul va fi pe pământ. Camerele vor avea ferestre mari. Sunt contra aerului condiționat care numai vântură praful. Indiferent cât de departe ar fi viitorul, important e să respirăm aer curat. Am cultul aerului curat, al cerului senin. Curățenia o vor face diverse aparate, dar important e ca oamenii să fie prezenți, să fie prietenoși și să se iubească. Nu vor mai fi bani și ne vom întoarce în trecut. Adică se…
De: Alexandra Banu, Alexandru Boicu, Alexandru Marian Stancu, Alina Bușă, Andreea Vidroi, Bianca Fieraru, Bogdan Petre, Denis Aptiș, Denis Boicu, Ionuț Dedu, Leila Aptiș, Mario Oncescu, Melisa Nicolae, Mihaela Chiscov, Nicoleta Mitran, Rebeca Tudorache, Selgean Aptiș, Ștefan Mutcu, Tudania Aptiș Timp de patru săptămâni, în martie și aprilie 2016, mai mulți elevi și eleve din clasele I-IV de la Școala nr. 136 din cartierul Ferentari din București, au participat la o serie de ateliere organizate de o parte din echipa Gazetei de Artă Politică, unde au împărtășit din dorințele, aspirațiile și impresiile lor despre locuirea viitorului. Copiii sunt membri ai…
Cristi J. despre plecarea, locuirea și munca în străinătate în anii ’90 La fel ca mulți români, după revoluție, Cristi a plecat să lucreze în Germania. A trecut granița ilegal, a ocupat o locuință abandonată, a trecut pe lângă oraşul Rostock în noaptea în care câteva sute de extremişti de dreapta au atacat cu pietre şi au incendiat un cămin în care erau înghesuiţi mii de migranţi şi solicitanţi de azil din Europa de Est (inclusiv din România). Cristi a lucrat la negru într-o pescărie și într-o livadă, la cules de mere. Cu banii strânși, și-a luat un apartament în…
Interviu cu Liliana Nechita Liliana Nechita (Angheluță) s-a născut în 1968 și lucrează în Italia. În 2013, revista Avantaje i-a publicat cartea-document testimonial Exodul mamelor, iar în 2014 i-a apărut la Humanitas Cireșe amare. De cât timp sunteți în Italia și care-au fost job-urile pe care le-ați avut? De mai bine de nouă ani, am făcut tot felul de munci, orice, n-am stat s-aleg pentru că nu-mi permiteam. Ce v-a determinat să scrieți Cireșe amare? Am început să scriu Cireșe amare în momentul în care am înţeles că cei din ţară, dragii noştri pe care îi ajutăm lunar… , nu…