Despre Capitala Europeană a Culturii Marsilia-Provence 2013, cu o privire către Wrocław 2016
de Marta Talacha
(…) Împreună cu investițiile menite să transforme centrul într-o vedere turistică, evenimentul Marsilia-Provence 2013 sau Capitala Europeană a Culturii MP 2013, a definitivat procesul de expulzare sistemică a oamenilor din centrul orașului și de distrugere a specificului pe care acest loc l-a avut cândva.
Mai mult. Organizatorii MP 2013 au surprins pe toată lumea cu aroganța lor și cu felul în care i-au desconsiderat fățiș pe locuitori, potențiali participanți la marea sărbătoare, dându-i la o parte pe artiștii locali și micile asociații, în timp ce implementau o politică a deciziilor confortabile și mai ales viabile din punct de vedere comercial. Viabile, dar nu pentru toți, desigur. Viabile pentru oficialii care văd cultura ca pe un instrument și ca pe un mijloc de a promova orașul, în special cu scopul de a crește vânzările. Cultură pentru toți? Sub ce formă?
(Foto: Bharat Choudhary, Silence of the Other – Marsylia. 2013)
(…)
A fost evidentă lipsa participării mai largi în luarea de decizii esențiale, lipsa planificării comune sau a gândirii culturii ca valoare, nu ca produs de export. Nu au existat gândire sau perspective locale, conexe comunităților. Proiectul Grădini efemere, aparent conceput ca o dovadă a cooperării cu activiști locali (care lucrează zilnic ca voluntari), s-a încheiat cu excluderea celor din urmă – care făceau parte din nouă ONGuri, în total – pentru că, în practică, aceștia nu au putut să influențeze nicio decizie. Acești oameni au refuzat în cele din urmă să ia parte la crearea unor grădini temporare ale artelor cu suma de 420 000 de euro, grădini care aveau să dispară după 2013.
Petrecerea a fost splendidă și bogată, ca o nuntă pentru organizarea căreia părinții mirilor au făcut credit pe niște ani buni. Timp de o noapte, masa a fost plină și băuturile au adus o atmosferă de calm și au împrăștiat toate îndoielile. După nuntă au rămas câteva amintiri, o datorie, mulțumire de sine și mahmureală în unele cazuri, și multe sticle goale sub masă.
Pentru cine a fost petrecerea și ce scop a avut ea?
Viitorul tău e la cheremul pieței
Am dat peste un articol despre Marsilia în Gazeta Wyborcza (31/10/2015, Tramwajem po Marsylii), în care se spunea că totul acolo este frumos și rafinat, tramvaiele trec cu repeziciune pe șine, și nu sunt albastre, ci albe, pure, neatinse; se vorbea despre „schimbări”, despre un stil modern care creează un minunat climat urban. Aveam și un strop de autenticitate – pescarii cu vechile lor bărci! Aceasta este o perspectivă turistică pură, exact ce s-au străduit să creeze edilii și investitorii imobiliari.
Liniile de tramvai au fost construite în zone în care nu aveau niciun rost, din moment ce metroul acoperea deja acea rută, în timp ce periferia a rămas în mod deliberat izolată de măreața lume a minunatelor schimbări. Această informație nu e însă necesară când îți exprimi încântarea în fața unui proiect cumpărat de la arhitecți de renume mondial. Acesta este țelul unor astfel de transformări.
Locuitorul mai înstărit a devenit și el turist. Niciodată interesat de muzee până acum, el sau ea își începe periplurile locale: o plimbare în jurul elegantului, ultramodernului MUCEM – Muzeul Civilizației Europene și al Mediteranei, la 1 PM în fiecare duminică – e la modă!
MUCEM, imposibil de disociat de MP2013, a apărut din nevoia de a crea obiecte spectaculoase, pe care le poți inaugura declarând: „Marsilia nu este doar orașul infractorilor și al focurilor de Kalașnikov. Avem și cultură, uitați aici muzeul MUCEM!” Nu mai contează că MUCEM a rămas gol luni de zile (inclusiv în ziua pompoasei sale deschideri), sau că nici azi nu sunt prea mulți cei care să vrea să-i viziteze expozițiile. Pentru că de fapt nu este vorba despre expoziții, este vorba despre concept, despre avânt, despre tăierea panglicii și prezența presei; o fațadă de beton aparent, numele unui arhitect, lumini spectaculoase, o cușcă de sticlă – și iluzia schimbării e gata.
Spectaculos a fost și costul proiectului: 300 de milioane de euro (comparativ, de două ori mai mult decât Stadionul din Wrocław). În prezent, MUCEM are probleme administrative, care privesc nu doar clădirea, ci și personalul. Țelul a fost însă atins: la spațiul urban s-a adăugat un accesoriu extraordinar, care să impresioneze vizitatorii, dar și rezidenții cartierelor așa-zis mai bune, ahtiați după tot ce e nou. Și e foarte posibil ca în ilustrată să încapă și pescarii autentici cu bărcile lor. Orice se poate.
Noaptea, această zonă creată artificial moare. La fel ca împrejurimile sale. Porțile sunt încuiate, tramvaiul doarme în depou.
(…)
Amarul crește pe străzile noastre
Specificitatea Marsiliei, o raritate printre orașele franceze, este populația multiculturală, a cărei mare parte (încă) locuiește chiar în centrul orașului. Rezidenții mai săraci sunt vizibili, formează inima urbei, iar agitata piață cu produse exotice e un loc nu doar pentru cumpărături zilnice, ci și pentru întâlniri cu vecinii și pentru discuții la o cafea.
Pentru a pune planul de gentrificare economică și socială în practică și pentru a evita protestele și demonstrațiile de anvergură, oficialitățile au evacuat lent și treptat rezidenții, împingându-i spre periferie, unde nu ajung nici metroul, nici pistele de bicicletă. Merită spus că în 2005, când în Franța au fost incendiate mașini și cartiere întregi, în Marsilia a fost, în mod surprinzător, liniște și pace. Era un foarte important semnal al unui anume simț al comunității, care la vremea aceea, încă mai dădea consistență orașului.
Presa a încercat să explice proasta reputație a orașului prin tipologia comunității, prin rata ridicată de imigrație, sau – când au intervenit vocile de extremă dreapta – prin religia Islamică, ai cărei adepți formau o pătrime din populație.
Dar cel care produce victime, rafale de împușcături în centru și zeci de crime spectaculoase în fiecare an, este de fapt traficul de droguri, afacerea lăsată să înflorească în liniște de către elitele conducătoare.
Infracțiunile nu își au originea în moschei sau în alte locuri de rugăciune, ci în cartierele de blocuri, respinse și uitate de sistem. Trimiterea echipajelor de poliție în cites nu este decât o măsură falsă în fața unei probleme care continuă să crească. În aceeași ordine de idei, represiunile creează o societate din ce în ce mai polițienească, cu camere de supraveghere omniprezente, razii regulate și politicieni care nu fac un secret din „curățarea anumitor cartiere”. De fapt, această afacere bine organizată a drogurilor ține orașul în picioare: de la port, la cartierele îndepărtate. Primăria nu e interesată de legalizarea marijuanei sau de orice altă măsură de a controla în întregime traficul. Tot ce vrea primăria este să nu fie deranjată.
Uneori, în apropierea muzeului MUCEM și a mării, migranții – foști localnici sau rarii supraviețuitori care au reușit cumva să rămână în locuințele lor din apropiere – ies la picnicuri, fără să știe că s-a terminat cu libertatea. Acum, spațiile verzi din zonă se află sub stricta supraveghere a camerelor de luat vederi.
În contextul MP2013, edilii au uitat complet de prezența „culturii” în cuvântul „multicultural”. Acea cultură care este inerent conexă libertății de creație, de gândire, de simțire, dar și libertății societății în ansamblu. Acea cultură care include respectul pentru tradițiile locale, pentru autenticitate și mai ales pentru oamenii înșiși. Comunitățile au lipsit, ele au fost cele cărora nu li s-a oferit libertate de acțiune și nici posibilitatea propriu-zisă de a coopera.
Rap-ul a înflorit în cartierele de blocuri, din periferiile suburbane. Puternic, contestatar, angajat în mod inteligent în viața socială, hrănitor pentru minte și dur ca poezia. De nenumărate ori am auzit tineri care comunicau prin rap, limbajul autentic al străzii lor, al vieții lor de zi cu zi.
Din evenimentele MP2013 au lipsit, pe de altă parte, aproape în totalitate spectacolele de rap sau de hiphop, în ciuda cererilor care s-au făcut pentru o co-finanțare care să sprijine un asemenea proiect. În schimb, s-a propus cheltuirea a 400 000 de euro pentru organizarea unui spectacol cu o singură vedetă – DJ David Guetta. Spectacolul trebuia să aibă loc în parcul public, iar biletul numai ieftin nu era. Din fericire, pentru că utilizatorii de Internet au reacționat rapid, s-a înaintat o petiție și evenimentul în forma lui inițială a fost anulat. Cu toate astea, a rămas gustul amar și conștiința că obiectivele organizatorilor sunt foarte îndepărtate de visele și munca micilor comunități.
(…)
Traducere din engleză de Laura Sandu
* Articol publicat iniţial în revista Medium Publiczne, în noiembrie 2015
Citiți materialul integral în numărul 15 al G.A.P.: Capitale Europene ale culturii în contextul politicilor economice și culturale ale UE, care va apărea în octombrie.