25 OCTOMBRIE. UN OM ÎNCĂPĂȚÂNAT (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO)

Prea puțin valora în Columbia viața unui om. Iar cea a unui țăran, aproape nimic. Viața unui indigen nu valora chiar nimic; iar viața unui indigen rebel, mai puțin decât nimic.

Cu toate acestea, în mod inexplicabil, Quintín Lame a murit de bătrânețe, în 1967.

Se născuse în această zi a anului 1880, și își trăise anii săi lungi închis sau luptându-se.

În Tolima, una dintre scenele nenorocirilor sale, a fost închis de o sută opt ori.

În fotografiile de la poliție apărea întotdeauna cu ochii înroșiți, de la salutul de bun venit, și cu capul ras, ca să-i domolească forța.

Proprietarii de pământuri tremurau la auzul numelui său, și s-a văzut că și moartea sa le-a adus adus groaza. Om cu vorbă suavă și gesturi delicate, Quintín călătorea prin Columbia, râsculând popoarele indigene:

–           Noi nu am venit, ca porcii fără furcă, să ne băgăm peste ogoarele altora. Acest pământ este pământul nostru. – spunea Quintín, iar discursurile sale erau adevărate lecții de istorie.

El povestea trecutul acelui prezent, explica motivele și contextul unei asemenea nenorociri: pornind de la trecut, se putea începe imaginarea unui altfel de viitor.

Traducerea din limba spaniolă: David Schwartz