Florentino Ameghino era şi el un înţelept care punea întrebări.

Paleontolog din copilărie, era încă un copil când, prin 1865, asamblă primul său gigant preistoric într-un sat din provincia Buenos Aires. Într-o zi ca cea de azi ieşi, încărcat de oase, din fundul unei peşteri adânci şi începu să aşeze în mijlocul drumului mandibule, vertebre, şolduri…

–       E un monstru din era mezozoică – le explică vecinilor –. Foarte vechi. Nici nu vă imaginaţi.

Pe la la spate, doamna Valentina, măcelăreasa, nu mai putu să se abţină să nu râdă:

–       Dar copile… Sunt oase de vulpoi!

Şi erau.

Asta nu l-a descurajat.

De-a lungul vieţii, a adunat şaizeci de mii de oase de la nouă mii de animale dispărute, reale sau imaginare, şi a scris nouăsprezece mii de pagini care i-au adus medalia de aur şi diploma de onoare la Expoziţia Universală de la Paris.

Traducere din limba spaniolă: David Schwartz