Şi s-a încheiat sărbătoarea Centenarului, şi tot acest gunoi strălucitor a fost măturat.

Şi se dezlănţui revoluţia.

Istoria şi-i aminteşte pe liderii revoluţionari, Zapato, Villa, şi alţi bărbaţi de seamă. Femeile, care au trăit în linişte, au fost date uitării.

Câteva luptătoare au refuzat să fie uitate:

Juana Ramona, Tigroaica, care a luat cu asalt diverşe oraşe;

Carmen Velez, Generala, care a condus în luptă trei sute de bărbaţi;

Angela Jimenez, maestră în mânuirea dinamitei, care spunea că se numeşte Angel Jimenez;

Encarnacion Mares, care şi-a tăiat părul şi a ajuns sublocotenent, ascunzându-se sub borul pălăriei, “ca să nu mi se vadă femeia din privire”;

Amelia Robles, care a trebuit să fie Amelio, şi a ajuns colonel;

Petra Ruiz, care a trebuit să fie Pedro, cea care a tras cele mai multe gloanţe pentru deschiderea porţilor oraşului Mexico;

Rosa Bobadilla, femeie care nu a acceptat să fie bărbat, şi, păstrându-şi numele, a luptat mai mult de o sută de bătălii;

Şi Maria Quinteras, care făcuse un pact cu Diavolul, pentru că nu a ratat nici măcar un glonte. Bărbaţii se supuneau ordinelor ei. Printre aceştia, soţul său.

Traducere din limba spaniolă: Elena Irimia