Povestea aceasta a început când zeii, invidioși pe pasiunile umane, au pedepsit-o pe Zin Nu, țesătoreasa, și pe amantul său al cărui nume a fost uitat. Zeii le-au retezat îmbrățișarea, care din două persoane făcuse una singură, și i-au condamnat la singurătate. De atunci, ei trăiesc separați, în Calea Lactee, marele râu ceresc, care le inchide calea.

Dar o dată pe an, pentru o singură noapte, cea de-a șaptea noapte a celei de-a șaptea luni, se pot întâlni cei de neîntâlnit.

Coțofanele îi ajută. Unindu-și aripile, ele aștern o punte în noaptea întâlnirii.

Țesătoresele, cusătoresele și croitoresele din întreaga China se roagă să nu plouă.

Dacă nu plouă, țesătoreasa Zin Nu pornește pe drum. Hainele cu care se îmbracă, și de care în curând se va dezbrăca, sunt opera măiestriei mâinilor sale.

Dar dacă plouă, coțofenele nu ajung, pe cer nu se mai construiește puntea ce îi unește pe despărțiți și pe pământ nu se sărbătorește măiestria amorului și a acului de cusut.

Traducere din limba spaniolă: David Schwartz