În noaptea de 15 iulie a anului 1950, în ajunul finalei campionatului mondial de fotbal, Moacir Barbosa a adormit legănat de îngeri.

Era omul cel mai iubit din toată Brazilia.

Dar în ziua următoare, cel mai mare portar din lume a devenit trădător de țară: Barbosa nu fusese în stare să pareze golul uruguaian care a smuls Braziliei titlul mondial.

Treisprezece ani mai târziu, când stadionul Maracaná și-a renovat porțile, Barbosa a luat cu el cele trei bare între care fusese umilit de golul respectiv. A rupt barele cu lovituri de secure și le-a ars până s-au făcut cenușă.

Exorcizarea nu l-a scăpat de blesteme.

Traducerea din limba spaniolă: Elena Irimia