Contele Viktor Lustig, profet al geniilor de pe Wall Street, a folosit diverse nume și diverse titluri nobliare, a locuit în diverse închisori din diferite țări, și în multe limbi a știut să mintă cu toată sinceritatea.
În 11 iunie 1925, pe la amiază, contele citea ziarul în hotelul Crillon din Paris când i-a venit una dintre acele idei bune care-i permiteau să-și astâmpere foamea când se plictisea de jucat poker.
Și a vândut turnul Eiffel.
A imprimat hârtii și plicuri cu sigla primăriei din Paris și, cu complicitatea unui prieten inginer, a inventat niște rapoarte tehnice care demonstrau că turnul avea să cadă, din cauza unor erori de construcție ireparabile.
Contele a vizitat posibili candidați, rând pe rând, și i-a invitat să cumpere, la un preț de nimic, mii și mii de tone de fier. Afacerea era secretă. Pentru că era vorba de cel mai cunoscut simbol al națiunii franceze, trebuia evitat cu orice preț scandalul public. Vânzările au avut loc în liniște și de urgență, pentru că prăbușirea turnului nu avea să întârzie.

Traducerea din limba spaniolă: Elena Irimia