Cristi Badea este recuziter pentru filme, seriale TV și reclame. Are propria sa firmă, prin care colaborează cu diverse case de producție pentru confecționarea recuzitei, din anul 2005. În anul 2011 a dat în judecată compania de producție Tandem Film pentru neplata datoriilor către firma sa. Am stat de vorbă despre condițiile de muncă din producția de film și reclame, despre (im)posibilitatea sindicalizării, despre acționarea în judecată ca metodă de luptă cu companiile de producție. (David Schwartz)

Sub ce formă lucrezi la recuzită pentru film și reclame?

Am firmă. Nu mi-am făcut PFA (persoană fizică autorizată) pentru că nu am știut la momentul respectiv. PFA-ul cred că era lafel de bun, dar mi-am făcut firmă, cum aveau toți. La momentul respectiv nu știam că aș fi putut să-mi iau banii și pe drepturi de autor.

Lucrezi singur sau ai o echipă?

Oficial lucrez singur. Nu îmi permit să angajez, din cauza situației care e acuma. Eu aș angaja, Doamne ferește, că e în avantajul tuturor, dar cu întârzierile astea și modul în care vin banii nu îmi permit. Pur și simplu, când unul îmi plătește după jumătate de an sau un an, nu-mi permit să-i țin și altuia salariu, abia reușesc să mă descurc pentru mine. De-asta nu am nici un depozit de recuzită, că și acolo mi-ar trebui un om care să stea permanent. Teren aș găsi unde să-l fac, dar nu am bani să-l ridic, și nici să angajez om acolo. Mai sunt recuziteri care la un moment dat au reușit să-și angajeze oameni, dar am auzit că și ăia de curând i-au dat pe toți afară și i-au luat la negru. Că nu reușești, în situația actuală chiar nu ai cum.

Cum ai ajuns să dai în judecată compania Tandem Film?

Aveam o groază de încasări și oamenii nu plăteau. Pur și simplu abia mai găseam bani să plătesc chiria. Deci nu i-am dat în judecată pentru că așa mi s-a năzărit mie, dar nu mai aveam de ales. Așa am considerat eu. N-avem ce să facem. Am înțeles că ăsta cu care mă judec, Giuliano, patronul de la Tandem, nu a băgat firma în faliment. El mai are de încasat bani, de la filmul ăsta cu Gerard Depardieu și de la Antena1. Deci la un moment dat trebuie să plătească. Pe de-o parte e aiurea că s-a ajuns la lucruri din astea, mai ales că și eu aș mai fi avut de lucru cu el. Dar, pe de altă parte, munceam pe degeaba. Adică sclavie direct!

Cât ai de recuperat?

47.500 de lei. Deci peste 10.000 de euro. Dintr-un total de 28.000 de euro cât se strânseseră. Au fost foarte mulți bani, pentru că am lucrat și la o telenovelă și la reclame cu ei. Am avut de exemplu la telenovelă trei mașini la câte 30 de euro pe zi mașina. Și el nu mi-a plătit nicio factură de transport. Plătise doar prestări servicii. Gândește-te la 5 zile de muncă, care oricum de fapt au fost 6, numai pe mașini se cheltuiau 30 de milioane la 2 săptămâni.

Dar ceea ce face firma Tandem e o excepție?

Nu e o excepție deloc. Multimedia Est face lafel, Mitra Film lafel. Toată lumea face așa. Întârzieri de șase luni, de un an. Cu Multimedia Est am lucrat și după trei luni îi sun: ”știți… factura aia…”. ”Păi că n-avem bani, că…”. Și mă cert cu contabila de acolo și-mi zice: ”păi să veniți să faceți cerere să vă plătim factura!”. Am zis: ”Ceee?”. ”Ok, am zis, dacă până mâine dimineață nu plătiți factura, mă duc și fac plângere penală la poliție și plângere la administrația financiară”. Și a doua zi, la ora 1, mi-o plătiseră. Deci e o tactică a lor. Nu îi înțeleg de ce țin de banii ăia. Ei se bazează pe faptul că se găsesc oricând alții care să vină în locul tău. Asta e o chestie foarte nasoală, nu poți să îi oprești. Sunt mulți pe piață care lucrează, deci nu te mai ia pe tine, care l-ai dat în judecată, îl ia pe următorul.

Care e situația actuală cu compania de producție Tandem, unde sunteți cu procesul?

Păi e al doilea termen de judecată, în 20 zile ar trebui să plătească toată suma, plus penalități. Dar am un contract cu ei atât de ”bun”, că toate penalitățile la suma asta, după atâta timp, nu sunt mai mult de 11 milioane – 1100 și ceva de lei. Nu ai ce să faci, pentru că nu poți să mergi cu contractul tău, îți impun contracte, nu merge altfel. Nu ai nimic de zis de clauzele din contract, dacă nu-ți convine, ei caută altă echipă și gata. De obicei toți îți impun contract. La preț poți să mai negociezi, dar și acolo ei trag foarte mult de bani. Și îți zic tot timpul că nu-i de muncă mult, că nu ai numai filmare, ai pregătire. Dar eu și în pregătire muncesc lafel de mult, nu muncesc mai puțin ca la filmare.

”Singura soluție e un sindicat cu un mafiot!”

Cum ai procedat la acționarea în instanță, ai angajat avocat sau cum?

Este o firmă de recuperări creanțe care se ocupă de toată partea cu datul în judecată. Vorbeam cu un prieten al cărui naș are firma de catering Gastrom. Și el lucrase cu compania de producție de film Mandragora acum doi ani la un film sau două, și ei nu plătiseră. Și s-a dus și i-a dat în judecată, prin firma de recuperări – sunt trei variante de procent: 8%, 10%, 12%. Îți alegi unul dintre ”pachetele” astea și firma de recuperări se apucă – întâi cu notificări, dup-aia cu eșalonarea creanței, dacă zic că nu au toți banii, să-ți dea în trei tranșe, și, dacă nici așa nu merge, atunci merg la tribunal. Și eu am aflat de la prietenul ăsta, am înțeles că lui îi recuperaseră o groază de bani – vreo 100 de mii de ron. Dar vezi că firma asta de catering și-a impus propriul contract, nu a acceptat contractul Mandragora, și de-asta am înțeles că pe lângă ăștia 100 de mii, au primit și foarte multe despăgubiri.

Tu ai încercat să vorbești cu alți recuziteri, să discutați între voi, să stabiliți o strategie comună, să vezi de ce ei acceptă să lucreze fără bani?

Nu există. Degeaba vorbești. Când vorbim, ei zic că nu ne mai ducem să muncim, că gata, și după o lună îi vezi cum se duc. Nu merge… Uite, mai e un băiat recuziter, care lucrează tot timpul cu Tandem și tot timpul se plânge că nu plătesc, dar tot se duce și muncește, face reclame în continuare. Și pe bani extraordinar de puțini.

Nu v-ați gândit, sau nu ați discutat cu alți recuziteri, că dacă ar exista o formă de sindicalizare, sau măcar niște principii de lucru comune, firmele nu și-ar putea impune contractele și condițiile?

Ba da, dar nu poți. Cum îi ții în frâu? Sau cum ne ținem în frâu unii pe alții? Ne-am gândit, am mai vorbit, ne-am mai întâlnit – cum ne ținem în frâu unii pe alții? Că dacă să zicem că sunt eu cu o echipă, mai vin alții cu echipe, ne strângem vreo cinci echipe și nu ne ducem, nu lucrăm, ne impunem niște prețuri. Vor mai fi încă alte zece echipe care se duc să lucreze. Pe-ăia nu-i interesează, se duc să lucreze oricum. E lipsă de solidarizare. Cred că singura soluție e un sindicat cu un mafiot. Pe bune, vorbesc serios. Un Nicu Gheară cred că e cel mai bun. Să știi că ăla e șef de sindicat și, de frică, să asculți de el. Până la urmă, nu așa s-au făcut sindicatele și în America? Că, altfel, tu sau eu – ce, ne putem duce noi la altul să-i zicem că de ce lucrează pe bani puțini, să ne certăm cu el? Nu poți… Eu unul n-aș avea cum. Deci un mafiot ar fi cea mai bună soluție. Plus de asta, așa s-ar simplifica lucrurile – n-ar mai exista over-time neplătit, n-ar mai exista filmări împinse pe o zi, pe 12 ore, pe grabă, ar exista pauze de masă normale…

În momentul ăsta cum sunt reglementate lucrurile astea?

Păi practic nu există, cred că de un an și ceva – doi nu prea mai găsești pauză de masă normală. Totul e running lunch, masa e pe fugă, e disperarea asta a celor de la producție, zic ”hai mai repede, puneți mâna și mâncați” și așa mai departe. Și nu prea ai ce să zici, că producția, cum ar veni, ei sunt șefii tăi – adică ei îți zic ce să faci. La sfârșit de proiect la ei te duci cu factura, deci nu poți să te cerți cu ei.

Dar cu over-time-ul cum e, se lucrează peste program?

Da, se lucrează peste program. Și de cele mai multe ori e neplătit. Pentru că nu există o chestie că gata e over-time, adică se sub-înțelege că dacă ai sărit de 12 ore de muncă rămâi în continuare. Pentru că plata se face pe zile, deci dacă se amână filmarea pentru a doua zi, ei trebuie să îți plătească o zi în plus.

”Dacă am făcut-o eu, poate o să îi dea în judecată și alții!”

Tu mai știi alte persoane care au făcut demersul pe care l-ai făcut tu? Să ia o firmă de recuperări, să dea în judecată, să își recupereze banii?

Păi pe tipul de la Gastrom, de la care am aflat și eu. În rest nu prea, mai e firma aia Alo Casting, pe care îi știu de pe Facebook, care veneau cu figurație. În rest nu am mai auzit.

Deci majoritatea rabdă cumva toate lucrurile astea.

Păi da, rabzi, dar cât să rabzi, pentru că ajungi la un moment dat când nici nu ai de muncă. Și tu rabzi, știi că ai de luat bani, nici de muncă nu e, și trebuie să faci ceva. Trebuie să îți recuperezi banii într-un fel sau altul. Că altceva nu ai ce face.

Dar alții de ce crezi că rabdă?

Le e frică că nu îi mai cheamă, că nu le mai dă de lucru. Dar pe mine nu mă interesează acum, să nu mă mai cheme, nici nu vreau să mai lucrez cu ei.

Până acum cu care firme te judeci?

Cu Tandem. Am mai vorbit și pentru Domino Productions cu altă firmă de recuperări, dar văd că se tărăgănează.  De la ăia mai am de luat 4500 de lei, deci nu așa mult ca la ceilalți. Dar gândește-te că e vorba de o firmă care făcea anul trecut zece reclame în paralel. Deci câștigă enorm. Dar asta e strategia lor, să nu plătească. Și eu, la rândul meu, am plătit oamenii din echipa mea din buzunarul meu. Și a fost vorba de șapte sau opt proiecte. De unde să dau banii?

Dar de la celelalte firme ai primit banii?

Da, până la urmă i-am primit. Dar tot așa – e ciudat să stai să te umilești, să tot ceri banii pentru care ai muncit, să stai să îi suni – ”băi, banii” și așa mai departe. Și, când îi suni, mai e și rușinea aia, ți-e și rușine să-i suni, te gândești ”oare ce mi-o zice ăla? Poate l-am deranjat, de-asta nu-mi răspunde” și tot așa.

Cât e de complicat procesul cu acționarea în judecată? Și ca bani, pe tine cât te costă exact?

Plătești procent – 12% din sumă, din toată creanța, plus TVA. Și, dacă se ajunge la judecată, normal contractul fiind impus de firme, tu nu ai acolo stipulat ca, în caz de litigiu, ei să plătească cheltuielile de judecată, deci trebuie acoperite și astea. Dar normal nu trebuie să plătești decât când recuperezi banii.

Deci până la urmă nu e un proces foarte complicat.

Nu e complicat, eu zic că până la urmă firmele astea de recuperări creanțe sunt foarte bune, pentru că tu până la urmă nu faci nimic – doar mergi la ei, le dai contractul cu firma de producție, ei verifică dacă e bun contractul, dacă e valabil, și în funcție de asta, acceptă dosarul sau nu. Nu mergi la tribunal, nu te vezi cu avocatul lor, nimic. La un moment dat, după ce am început acțiunea, mă suna ăsta de la Tandem – că vino să vorbim, că vino la birou să ne înțelegem. I-am zis: frate nu discut decât cu banii pe masă, dai toți banii înapoi și discutăm! El că nu, că hai să ne înțelegem. Eu i-am zis clar – nu vorbesc, nu am ce să discut. Vezi, ei au și tupeu, sunt și foarte tupeiști. Altădată, când lucram cu ei la telenovelă, la un moment dat ne-am strâns toată echipa de filmare în sala de mese și le-am zis că nu mai lucrăm. Voiam să îi întrebăm de bani, că mai erau două săptămâni până se termina proiectul și erau foarte multe plăți întârziate. Am vorbit fiecare, au zis mai mulți câte ceva. Și ăsta, patronul, Giuliano, îi zice celuilalt asociat – ”Lasă nașule că-i schimbăm pe toți, toată echipa!”. Ei, eu atunci aveam două echipe de recuzită, una de interior, una de exterior, și am vrut să îi sun să oprească, să cheme o dubă, să strângă tot și să plecăm. Dar până la urmă am stat.

Care sunt urmările faptului că ai dat firma asta în judecată? Crezi că are sau va avea repercursiuni asupra muncii tale?

Nu mă interesează, chiar nu mă interesează. Dacă am făcut-o eu, poate o să o facă și alții! Nu neapărat cu Tandem Film, dar poate și cu alte case de producție. Și poate așa o să se reglementeze treaba cu plățile. Că deja se satură toată lumea de întârzierile astea și de toată situația.

Deci crezi că ce ai făcut tu e un model și pentru alții?

Ar fi bine, ar fi bine, dar nu știu.

Interviu realizat de David Schwartz