Cel mai evident mod în care se vede conservatorismul lui Puiu este cum o transformă pe soţia lui Lary într-o mare absenţă juma’ de film, şi anume exact în scenele “serioase” de familie. Lary la început este zeflemitor faţă de nevastă-sa (discuţia despre excursia exotică), insensibil la chestiuni “frivole” (costumaţia fiică-sii la serbare). Apoi Puiu o trimite pe Laura la cumpărături (cineva trebuie să o facă şi pe asta, cu costul excluderii din viaţa grupului – raţionalitatea practică a căsniciei tradiţionale?), iar la întoarcere asistăm la o lecţie tacită de cum să parchezi maşina fără să naşti un scandal (scrii numărul de telefon pe o foaie şi îl laşi în parbriz, fă!).
Raportul pare să se răstoarne totuşi, la un moment dat, în scena confidenţelor din maşină. Ea trebuie să se gândească la ce a aflat, nu decide pe loc. Ăsta e un mod destul de “masculin” de a gândi, dacă e să luăm drept etalon stereotipul, nu? Sau indecizia lui Puiu când puterea de a produce reprezentare pare să îi scape din mână….