*Tema GAP 5

Scena artistică a fost, începând cu anii 70 (în New York), implicată în mod mai mult sau mai puțin inocent în gentrificarea urbană a diverselor cartiere din marile orașe. De obicei, mecanismul era simplu: gentrificarea se produce într-un cartier situat într-o zonă de interes pentru capitalul imobiliar, locuit de grupuri sociale vulnerabile sau pur și simplu indezirabile în logica colonială a pieței imobiliare capitaliste. Unul sau mai multe grupuri de artiști sunt atrase să meargă acolo (chirii ieftine, surse de “inspirație”), sunt lăsate câțiva ani să se acomodeze și încet, dar sigur, zona devine interesantă pentru clasa de mijloc. Apar galerii ținute de artiști, baruri și cafenele “boeme” și brusc cresc prețurile la imobiliare. Populația inițială nu-și mai permite noile chirii și pleacă.

Acesta e un scenariu din multele prin care arta e implicată în înlesnirea acaparării agresive a spațiului urban de către capital.

La nivel internațional, manifestările culturale de anvergură, în general cele sportive, cu construcțiile masive aferente, au fost și sunt alte pretexte pentru accelerarea proceselor de gentrificare. Olimpiada de Iarnă din Soci (2014), Cupa Mondială (2014) și Olimpiada de Vară (2016) din Brazilia sunt cele mai recente exemple de acest fel, în care populația săracă din anumite zone de interes imobiliar este evacuată forțat, hărțuită și alungată, sub pretextul construcțiilor dedicate mega-evenimentelor.

În contextul post-socialist românesc, în special în București și Cluj, gentrificarea este deseori însoțită de agresiuni directe prin care se forțează alungarea ”indezirabililor” – evacuări forțate sub diverse pretexte, de la retrocedări la schimbări urbanistice. Mediul cultural-artistic din România a avut poziții diverse, destul de ambigue și uneori complice în raport cu aceste procese.

Numărul 5 al Gazetei de Artă Politică investighează câteva dintre aceste scenarii, în special legate de contextul local (românesc), dar și european (Polonia, Portugalia) și internațional (Brazilia).

Textele și interviurile sunt structurate pe mai multe direcții:

• Teoria criticii gentrificării și a rolului artei în gentrificare
• Relația între artă, cultură și gentrificare în context românesc și european
• Strategii politice de rezistență și sabotaj, uneori cu componente artistice

Alexandra Horghidan. Humans, 2014.

The art scene has been involved more or less innocently involved in the urban gentrification of big cities ever since the 1970s (in New York). The mechanism was usually simple: gentrification occurred in a neighborhood eyed by realtors and inhabited by vulnerable or simply “undesirable” social groups in the colonial logic of the capitalist real estate market. One or more groups of artists find the area attractive (low rents, “inspiration”) and are allowed a couple of years to settle in. Slowly, but surely, the area becomes interesting for the middle class. Artist owned galleries, bars and “bohemian” cafes crop up and suddenly property values surge. The initial inhabitants can no longer afford the new rents and leave.

This is one of the many scenarios in which art is involved in easing the aggressive takeover of urban space by capital.

At an international level, big cultural events (mostly sports-related) with their implicit massive construction work have also been and still are pretexts for the acceleration of gentrification processes. The Winter Olympics in Sochi (2014), the World Cup 2014 and the Summer Olympics of 2016 in Brazil are the most recent examples of this sort. The low-income population in certain areas of interest for realtors is forcefully evicted and driven away under the pretext of construction work for mega-events.

In the context of Romanian post-socialism, especially in Bucharest and Cluj, gentrification has often been accompanied by direct aggression aimed at forcing the eviction of “undesirables” – forced evictions under various pretexts, from property returned to its pre-socialist owners (real or fabricated) to urban landscape changes. The cultural-artistic environment in Romania has had various positions, most of them ambiguous and sometimes in cahoots with the agents of these processes.

Issue 5 of Gazeta de Artă Politică investigates some of these scenarios, especially those connected with the local, Romanian context, but also with the European one (Poland and Portugal) and the international one (Brazil).

The texts and interviews are structured in several directions:

–          The critical theoretical approaches to gentrification and the role of art in gentrification

–          The relationship between art, culture and gentrification in the Romanian and European contexts

–          Political strategies of resistance and sabotage using artistic means

The theme of the next issue (6) of the Gazeta will be Art, Gender and Sexuality.