Rezumat În dimineața zilei de 21 noiembrie, coordonatoarele Atelier 35 au primit un telefon din partea conducerii Uniunii Artiștilor Plastici din România prin care au fost informate că va trebui să părăsească spațiul în care își desfășurau activitatea de aproape 3 ani. În Șelari 13 urma să se mute echipa Pavilion. Conducerea UAPR le-a propus coordonatoarelor Atelier 35 să își continue munca în spațiul de la subsolul galeriei Orizont, argumentând că de acolo ar deranja mai puțină lume. Între timp, Pavilion și-a retras participarea cu amendamentul „dar nu renunțăm datorită celor care au dramatizat puternic zilele acestea”[1]. Atelier 35 nu…
de Marius Bogdan Tudor Cunoașterea istorică a fost diseminată de-a lungul timpului exclusiv prin mijloace creative: transmiterea pe cale orală, scrisul, desenul sau pictura. Privilegiat între aceste mijloace a fost scrisul, acesta dobândind treptat monopolul asupra cunoașterii legitime în culturile Europei de Vest după apariția și dezvoltarea tiparului și în special către sfârșitul secolului 18, o dată cu profesionalizarea și compartimentalizarea disciplinelor.[1] Constituirea academică a disciplinei istoriei a fost astfel influențată de rigoarea studiului surselor scrise din arhive (alcătuite de către o elită de funcționari și intelectuali), printre cele mai importante direcții de studiu fiind „ochiul inocent”, obiectiv și dominat…
de Valentina Iancu Munca istoricului de artă, preocupat de creația contemporană, este condiționată și determinată de producția artistică existentă. Este prima încercare de a expune cu intenția de a teoretiza și aborda critic propriile practici curatoriale din proiecte recente. Voi încerca o expunere cât mai simplă care să clarifice cititorului metodele de lucru, apropierea teoretică și contextul în care am produs unele expoziții tematice al căror scop asumat a fost lupta anti-discriminare. Învățământul universitar teoretic din sectorul artelor vizuale este dominat de intenția evidentă de a forma o elită. Suntem șlefuiți atent să ne valorificăm, într-un turn de fildeș, privilegiul…
Asociația TRANSform, care militează pentru drepturile persoanelor trans* (transgenderi, transsexuali și neconforme cu normele de gen) din România, își exprimă îngrijorarea față de modul în care este tratată problematica trans* în piesa „Masculin/Feminin”, regizată de Lia Bugnar. Credem că autoarea piesei, Lia Bugnar, nu este familiarizată cu problematica trans*, și întrucât s-a manifestat ostil în spațiul public (pe Facebook) când a fost abordată pentru o discuție în acest sens, alegem să facem publice câteva precizări în legătură cu acest subiect. Considerăm că modul în care personajele din piesa Liei Bugnar se raportează la transsexualitate, precum și unii termeni folosiți în…
*Tema GAP7 Ce tip de istorii recente abordează teatrul documentării realităților adesea expulzate din teritoriul „adevărului istoric” unic? Cum abordează și cum interpretează discursul teatral diferite contexte istorice, accesibile prin intermediul documentelor scrise, arhivelor sau al istoriilor orale? Cum sunt teatralizate istoriile recente inconfortabile, nefiltrate unilateral, problematizante din punct de vedere politic, și care sunt perspectivele performative prin care sunt expuse? În ce măsură demersuri artistice de chestionare a istoriilor recente ajung să legitimeze strategii politice mainstream, întărind astfel narațiunea dominantă? Tema numărului 7 din Gazeta de Artă Politică – Teatrul istoriilor recente – are în centru o serie de…
Strul Zalman Leibu avea mai puțin de 6 ani când a fost mutat în ghetoul din Vaslui, orașul în care se născuse, împreună cu mama și bunica sa. Când a ajuns în Israel, la 15 ani, a locuit într-un kibuț iar mai târziu a luptat în războaiele împotriva diferitelor state arabe, în 1956, 1967 și 1973. Acum, în vârstă de 74 de ani, se ridică împotriva politicilor statului pentru care a luptat: „Să omori 400 de copii este o demență! Nu ne-a fost de-ajuns că le-am jefuit pământul?”, spune despre recentul conflict din Gaza. (material publicat în ziarul The Guardian…
de Mihaela Diana Crăciun Egalitatea de gen nu a părut nicicând a fi mai aproape. Pare atât de aproape încât e aproape reconfortant: nu mai trebuie să luptăm pentru ea, să o chestionăm. Suntem libere și atât. Pentru că merit(ăm). Discursul mainstream de astăzi ne spune că ne bucurăm de o libertate sexuală inimaginabilă până acum, echivalentă a emancipării feminine și a reușitei egalității de gen. În schimb, conform Natashei Walters, acest discurs este, de fapt, bazat pe conceptul hipersexualizării identității feminine ca fundament al societății consumeriste și al reproducerii raportului de dominație patriarhală. Femeia-obiect vinde. Nu doar obiecte, ci…