De: Alexandra Banu, Alexandru Boicu, Alexandru Marian Stancu, Alina Bușă, Andreea Vidroi, Bianca Fieraru, Bogdan Petre, Denis Aptiș, Denis Boicu, Ionuț Dedu, Leila Aptiș, Mario Oncescu, Melisa Nicolae, Mihaela Chiscov, Nicoleta Mitran, Rebeca Tudorache, Selgean Aptiș, Ștefan Mutcu, Tudania Aptiș

Timp de patru săptămâni, în martie și aprilie 2016, mai mulți elevi și eleve din clasele I-IV de la Școala nr. 136 din cartierul Ferentari din București, au participat la o serie de ateliere organizate de o parte din echipa Gazetei de Artă Politică, unde au împărtășit din dorințele, aspirațiile și impresiile lor despre locuirea viitorului.

Copiii sunt membri ai Clubului de Educație Alternativă, înființat în 2010 de asociația Policy Center for Roma and Minorities. Le mulțumim doamnelor Rodica Păun, Maria Militaru, Elena Feraru și lui George Goliță de la Clubul de Educație Alternativă, și doamnei Laura Verde, directoarea școlii, pentru sprijinul acordat.

*

Atelierele s-au ținut în sala de clasă unde învață mai mulți dintre copii. Ne-am jucat, am desenat și am discutat aici, fără ca cineva să-și propună să-i învețe ceva pe ceilalți, ci cu scopul de a explora cu toții sensurile și posibilitățile locuirii. Am mutat băncile, am stat pe jos, am țopăit, am alergat și am făcut gălăgie, schimbând puțin aranjamentul și funcționalitatea interiorului clasei. Altfel, acesta impunea disciplinare, o dinamică a autorității și a ierarhiei și, de multe ori, o nevoie din partea copiilor de a ghici așteptările adulților și de a se conforma.

Dar cu toate că ne-am revendicat spațiul clasei, n-am reușit să uităm de tot că suntem la școală. Afară se făcea cald, în curtea împrejmuită de garduri înalte și de porți din grilaj înfloriseră pomii și crescuse iarba.

Atelierele s-au ținut vinerea, după ore, și după o săptămână întreagă plină de teme și de obligații. Au fost momente în care ne-am dat cu toții interesul și altele în care copiii nu-și doreau decât să iasă mai repede la joacă, în curte (ceea ce am și făcut, toți). Au fost dăți în care contribuțiile au fost spontane și autentice, și altele în care dorința de a-i mulțumi pe adulți și teama de a nu greși, lecțiile inevitabile ale educației tradiționale, au câștigat.

Ideea de la care am pornit a fost că locuirea nu ține numai de proprietatea individuală și de spațiul privat, ci și de spațiile în care petrecem semnificativ de mult timp împreună și care ar trebui să fie, la fel ca locuința, asigurate și garantate pentru toată lumea. „Acasă” nu înseamnă numai camera, apartamentul sau casa și curtea în care locuim cu familia, ci și școala – în care mulți copii își petrec până la șapte ore pe zi – și locurile de joacă, acel „afară” la care visează cu toții. Timpul petrecut la școală și afară, și felul în care sunt structurate aceste spații au poate aceeași însemnătate ca locuirea în sens strict, și de aceea ne-am propus să le acordăm o atenție la fel de mare în discuțiile și activitățile noastre.

Ne-am întrebat printre altele, unde am vrea să locuim când vom fi mari? Ce este și la ce folosește o casă? Dacă este corect ca unii oameni să nu aibă case? Cu cine am vrea să locuim, în afară de familia noastră? Cum ar arăta locul nostru de joacă preferat: ce am găsi acolo și cu cine ne-am juca?

Mai jos, răspunsurile la aceste întrebări, în cuvinte, desene și colaje.

(text introductiv de Laura Sandu și Mihail Dumitriu)

Ce este o casă?

Laura: Haideți să ne imaginăm că eram un extraterestru care venea la voi și vă întreba: domnilor copii, îmi spuneți și mie ce-i aia o casă?

Toți: Eu, eu, eu,eu!

Rebeca: Oamenii trebuie să stea în casă.

Andreea: Să aibă o casă și să locuiască în ea.

Laura: Cum adică să locuiască, ce înseamnă?

Andreea: Păi adică să aibă unde să stea când ninge, când plouă… O casă are acoperiș, are baie, bucătărie, dormitor…

Laura: Deci o casă folosește ca să te adăpostești. Dar nu poți să te adăpostești și sub un copac?

(râsete)

• Ba da, ba daaa…

• Ba nu, pentru că îți plouă în cap când se udă frunzele.

• Dar ce, casa nu e din copaci?

• Poate din lemne vrei să zici.

• E același lucru!

• Deci casele sunt din lemn…

• Poate să fie și din cărămizi casa!

• Și din porci. Din ăia care plouă.

• Din porci nu se poate.

Toți oamenii au casă?

Laura: Auziți, auziți, dar toți oamenii au o casă?

Jumătate din grup: Daaaa!

Cealaltă jumătate: Nuuuu!

Ionuț: Nu toți oamenii au casă!

Laura: Dar cum așa, dacă îți trebuie să te adăpostești?

Ștefan: Unii stau pe stradă.

Laura: Păi și cum se adăpostesc? Unde mănâncă și unde dorm?

Rebeca: Cer bani și cu ei își iau pâine.

Laura: Voi credeți că e corect că sunt oameni care n-au casă?

Jumătate din grup: Daaaa!

Cealaltă jumătate: Nuuuu!

Laura: Tu ce zici Mișa?

Mișa: Dacă e corect? Eu zic că nu e corect, ar trebui ca toată lumea să aibă o casă. Eu sunt cu partea asta de grup, care a zis nuuuu.

Voci din partea cealaltă: Și eu am zis nu, și eu am zis nu!

Laura: Dar de ce nu e corect?

Alex: Pentru că e rău să n-ai casă! E rău să n-ai unde să stai când plouă, unde să-ți faci de mâncare…

Ce ne-ar plăcea să avem în casa noastră?

Mișa: Azi o să desenăm casa noastră cu tot ce ne-ar plăcea să fie în ea. Foaia e o cameră.

Laura: Tu ce vrei să fie în cameră?

Ionuț: Un acvariu cu pește, un pat, un covor… Multe.

Laura: Dar dacă te gândești așa, ce-ți dorești tu foarte tare să ai la tine-n casă?

Ștefan: Aaa…O șaorma!

Laura: Tu ai făcut un pat de cinci persoane.

Alexandra: Pentru toată familia!

Laura: Și ce ți-ai dori foarte tare să fie în camera asta?

Alexandra: Mi-aș dori o pisică, dar nu știu dacă-mi iese.

Ionuț: Îi iese mai mult câine. Un pisicâine. Transformator.

Laura: Ia uite optimistul ce te încurajează.

Ionuț: Mi-a zis doamna că optimist mai e și când scrie un copil în sus. Pesimist e în jos.

Laura: Ce-i aici? Un pat și un televizor. Ce altceva ți-ar mai trebui în casă?

Andreea: O masă… un dulap… de haine… un fotoliu (dar nu prea știu să-l fac) și…

Laura: Deci la tine în cameră e un iepure…

Alinuța: Un frigider… iepure… geamuri..

Laura: Ce e în frigider?

Alinuța: Piure. Mie-mi place cel mai mult piureul. Pot să fac soarele la geamuri?

Laura: Ai terminat desenul?

Ștefan: Nu, îmi trebuie rigla. Ce faci acolo, Ionuț?

Ionuț: Un covor.

Ștefan: Eu fac un play station.

Ionuț: Măcar știi ce-i ăla?

Ștefan: Da, știu.

Ionuț: Play stationul e ca X-boxul.

Tudania: Eu mi-aș dori un iepuraș. Dar nu știu să-l fac.

Cum ne-ar plăcea să fie casa noastră și cu cine am vrea să stăm în ea?

Ștefan – Eu vreau o vilă mare, cu 20 de bucătării. Aș sta în ea cu prietenii mei, adică cu Oncescu și cu Alex. Și aș avea și o piscină mare, mare, mare.

Ionuț: Mi-aș dori să am o casă decât cu două camere și o bucătărie și o baie, și afară să am o curte mare, cu găini, cu d-astea…

(”Doamne ferește”, se aude. Râsete.)

… și cu câini. De fapt un câine… și o piscină.

Bianca: Eu mi-aș dori o casă, nu vilă. O casă. Cu două camere. Și să am doi porci, o oaie și niște găini. Și o grădină…

Alex: Eu aș dori o vilă în care să stau cu familia mea, și cu prietenul meu, Oncescu.

Laura: Mai vrea cineva să stea cu prietenii în casă?

Toți: Da, eeeeu!

Bianca: Da, când o să mă fac mare, în viitor (am zis bine?), aș vrea să stau cu prietena mea, Cristina, o fată, n-o știți, și cu Rebeca și cu Andreea.

Andreea: Eu vreau să am o casă cu două camere, două bucătării, un veceu (râde toată lumea, inclusiv Andreea) și o grădină cu flori.

Laura: Vrea cineva să stea la bloc când o să fie mare?

(confuzie)

• Eu stau acuma la bloc, la etajul doi.

• Eu n-am stat niciodată la bloc!

Rebeca: Eu aș vrea să stau la o vilă cu cinci camere, o bucătărie, o baie și o grădină cu foarte multe flori.

Mișa: …împreună cu prietenele tale.. (toată lumea râde și mai mulți spun în cor: ”Andreea și Bianca”)

Marian: Eu vreau două camere. La bloc. Atât.

Mișa: Acum ar fi frumos să le și desenăm!

(agitație)

• Aoleu, eu nu pot să desenez..

• Daaa, eu sunt expertă la desen!

Locul de joacă

• Ce ne-ntrebați voi primul lucru, de fiecare dată când ne vedeți?

• Dacă ieșim pe-afară!

• Exact! De ce vă place așa de mult pe-afară?

• Că acolo ne jucăm!

• Înăuntru nu puteți să vă jucați?

• Nu ne jucăm, că înăuntru e școală.

• Uite, atelierul de azi e despre locul nostru de joacă – o să ne împărțim în patru echipe. Fiecare echipă primește o coală mare de hârtie și multe figurine pe care să le lipească pe foi, ca să construim locul nostru de joacă, așa cum ne-ar plăcea să fie. Cum ar arăta? Ar avea mulți pomi? Multe jucării? Cu cine ne-am juca?

  

*Materialul face parte din GAP nr. 14, Locuirea: Istorii personale.