Oamenii de știință nu-l luau în serios. Antonie van Leeuwenhoek nu vorbea latina, nu avea studii, iar descoperirile sale erau rodul întâmplării.

Antonie a început să încerce diferite combinații de lupe, ca să vadă mai bine urzeala țesăturilor pe care le vindea, și, de la o lupă la alta, a inventat un microscop de cinci sute de lentile, capabil să vadă într-o picătură de apă o mulțime de gângănii care aleargă cu viteză enormă.

Acest negustor de stofe a descoperit, printre alte mărunțișuri, globulele roșii, bacteriile, spermatozoizii, drojdia, ciclul vieții furnicilor, viața sexuală a puricilor și anatomia acelor albinelor.

În același oraș, în Delft, se nășteau, în aceeași lună a anului 1632, Antonie și Vermeer, pictorul. Și în același oraș s-au străduit să vadă invizibilul. Vermeer urmărea lumina ascunsă în umbre, iar Antonie spiona secretele celor mai micuțe rude ale noastre din această lume.

Traducerea din limba spaniolă: Elena Irimia