În perioada februarie-iunie 2015 a avut loc în cadrul proiectului Platforma de Teatru Politic 2015 un atelier de educație participativă și teatru forum la care au participat elevi ai Colegiului Național George Coșbuc din București și ai Liceului Teoretic „Alexandru Vlahuță”. În cadrul perioadei de lucru au fost aplicate o serie de exerciții pe care coordonatorii atelierului le-au experimentat în urma workshop-ului susținut de artistul norvegian Morten Brunn, invitat în Platformă în luna februarie.  Atelierul a avut la bază o serie de teme și subiecte propuse de participanți, printre care relațiile de familie, relațiile profesor-elev și libertatea de expresie în spațiul școlii, forme de discriminare, stereotipuri și clișee de reprezentare, implicarea tinerilor în schimbarea lumii în care trăiesc.

Atelierul a urmărit atât prin exerciții de grup, cât și prin exerciții individuale de scriere dramatică, dezvoltarea libertății de exprimare și a capacității de reacție la problemele din jurul nostru, pe care de multe ori le ignorăm sau le tratăm fără să fim conștienți de impactul lor, capacitatea de a structura un dialog sau un monolog pornind de la o situație dată, înțelegerea unor noțiuni specifice de teatru care țin de prezența scenică și de raportate la parteneri (atenție la claritatea replicilor, la intervențiile suprapuse care pot bruia un dialog). Miza atelierului a fost de a-i provoca pe participanți să propună subiecte care îi interesează și pornind de la care să construiască momente teatrale care să-i reprezinte. Tema care a revenit cel mai des în discuțiile pe care le-am avut cu participanții a fost educația, relația profesor-elev, metodele coercitive folosite în școală, lipsa de adecvare a școlii la așteptările elevilor.

 În cadrul atelierului au fost scrise scurte fragmente de text care au pus accentul pe explorarea vocii personale a participanților. Prezentăm în continuare textul scris de Ana Spacebar.

Echipa atelierului: Gabriela Andrei, Paula-Camelia Artin, Andreea Berea, Mădălina Brândușe, Maria-Cristina Chișcari, Ana Corina, Paul Dunca, Laura Delia Maria, Ioana Jantea, Adina Iliescu, Raluca Matei, Alice Monica Marinescu, Mihaela Michailov, Alina-Gabriela Mîrșu, Anamaria Moraru, Agata Ioana Olteanu, Linh Pham, Katia Pascariu, Alexandru Preda, Alexandra Ristea, Andreea Savu, Andra Ana Maria Smileanschi, Eliza Ana Smultea, Ana Spacebar, Andrei Șerban, Iulia Șerban, Ranya Yousif, Ana Maria Simion, Maria Simona Pavel, Constantin Gavril, Lavinia Solomon, Tetelocă Ana Maria, Lavinia Bucur, Diana Atudorei, Alexandra Baba , Alexandra Pandele, Cristina Mazilescu, Andrei Staicu, Beatrice Grosu.

Atelierul de teatru face parte din proiectul Platforma de Teatru Politic 2015, un proiect finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României (www.eeagrants.org, www.fonduri-diversitate.ro, www.artapolitica.ro/platforma2015).

RECE

de Camelia AP

Mama mea e rece. Ea nu-mi spune multe. Mă întreabă : Cum a fost la școală?
Eu sunt la liceu!
Nu suportă să o corectez. Se înfurie puțin, dar îi trece.
A fost bine. Nu-s prea mândră de răspuns, încerc să lungesc puțin: La tine cum a fost?
Același răspuns: Bine. Cuvântul ăsta se rostește continuu: Am luat 10 azi : BINE, vezi că plec la liceu: BINE, azi intru la unu : BINE, nu am mâncat tot : BINE, mi-am făcut o nouă prietenă : BINE, am plecat în parc : BINE, mâine nu merg la liceu : BINE, cum îmi stă rochița? : BINE, am plătit chiria : BINE, ce mai face Alex? : BINE. Alex e fratele meu mai mare. El nu stă cu noi : Sunt băiat mare, nu vreau să mai stau cu „mami”! Îmi fac viața mea! : BINE. El e mereu lăudat pentru ce face!! Alex a luat 10 : Felicitări! Sunt mândră de tine. Acum el lucreaza : Bravo! Mă bucur pentru tine! Azi intră mai devreme : Minunat! Nu a mâncat tot : Bravo, asa să faci, să nu te-ngrasi! Și-a făcut noi prieteni : Vai, ce frumos! Ești și deștept și sociabil! Pleacă în parc : Așa, mamă! Foarte bine! Să te menții în formă! Mâine e liber : Să te distrezi! Îmi stă bine costumul? : Vai, da’ ce bine arăți! A plătit chiria : Bravo! Ești băiat responsabil! Ce mai face sora mea? : BINE…
Azi e ziua mamei mele. O cheamă Elena. Nu-i spun „la mulți ani”.
Știi că azi e ziua mea? Nu mi-ai spus „la mulți ani”!
Da’ ce, Alex ți-a spus?
M-a sunat, da’a uitat săracu’! Are multe pe cap.
Iar aud aceleași cuvinte : „oooh sărăcuțul, nu are timp, are prea multe de făcut, el se descurcă, îl înțeleg, e băiat capabil, știe ce să facă cu viața lui”.
Mă supăr. Așa e mereu. Ea îl laudă pe el. El nu știe asta. Pe mine mă uită toți. De-asta nu i-am zis nimic. Am uitat și eu de ea! Da’ parcă simt ceva în piept. Îmi taie respirația. Nu mai aud ce zice. Cred că mă ceartă. Sau îl laudă pe el. Simt că mi se înmoaie picioarele.
Asta e : Mă simt vinovată. De asta parcă pic din picioare.
Alex are motive să nu-i zică. Normal. Eu puteam să fac orice. Și dacă eram pe Everest trebuia să o sun. E treaba mea cică.  Alex poate să o ignore total ani întregi. Zice : are el motivele lui. O fi ocupat. El și-a luat viața în propriile mâini. E greu să mai aibă timp și pentru alții. Îl înțeleg!
Eu încă depind de ea. De-aia trebuie să-i spun „la mulți ani”. Mă gândesc cum să-i spun. Explodez : La mulți ani! Am scăpat. Acum pot să respir. Îmi simt picioarele. Pieptul mi s-a eliberat.
„Mersi! În sfârșit mi-ai spus!”
Nu-i zic nimic. Mă uit la ea. Da’ iar îmi amintesc de Alex:
Vezi? Eu ți-am zis „la mulți ani” și Alex nu. Cum te simți acum?
BINE
Iar? Iar îl înțelege? Iar are prea multe pe cap? Iar se descurcă? Iar? Iar?
Nu mai suport!
Mama zice : O să vezi și tu cum e să faci totul singură!
Mă uit la ea. Sunt furioasă. De ce nu pot înțelege acum? O fi așa de greu? Asta înseamnă că peste câțiva ani o să o pot ignora și eu? O să mă laude și pe mine? O să mă înțeleagă și pe mine? O să mă creadă când îi spun că sunt ocupată? N-o să-mi mai spună BINE? : NU!