Acasă ProiecteELMO [:ro]Rezistența mișcărilor locative din Europa Centrală și de Est în fața transformărilor urbane neoliberale – o serie ELMO[:]

[:ro]Rezistența mișcărilor locative din Europa Centrală și de Est în fața transformărilor urbane neoliberale – o serie ELMO[:]

de GAP

[:ro]Reţeaua mediilor de stânga din Europa de Est – ELMO va lansa o serie de materiale tematice multilingve și inedite, constituită din 4 părți și această introducere, în care vom căuta răspunsuri la întrebarea: Cum rezistă mișcările urbane și cele pentru dreptul la locuire imperativului post-socialist de transformare a orașelor din Europa Centrală și de Est în extensii, copii și sateliți ai orașelor occidentale neoliberale?

Articolele vor fi publicate simultan, în mai multe limbi, pe platformele membrilor ELMO (LeftEast/EN, Platzforma & Gazeta de Artă Politică/RO –  Mérce/HU, Masina & Radnicka prava/BHS, DVersia & Baricada Bulgaria/BG, A2larm/CZ and partially on Spilne/UA, Krytyka Polityczna/PL and Kapitál/SK) între 14-28 iunie, iar pe 30 iunie, la ora 18 CET, va avea loc o dezbatere finală cu următorii invitați:  Alona Liasheva (Ukraine), Ana Vilenica (Serbia), Enikő Vincze (Romania), Táňa Zabloudilová (Czech-Republic) și Vitalie Sprînceană (Moldova); moderatoare: Nóra Ugron.

Începând cu anul 2020, ne-am confruntat cu o pandemie letală care a făcut vizibilă criza deja existentă a locuințelor: în întreaga lume, mulți dintre noi nu aveau la dispoziție un „acasă”, unde să stea „în siguranță”. Pe măsură ce actuala criză imobiliară s-a transformat într-o criză a locuiriii, procesul structural de lungă durată al occidentalizării neoliberale încă reprezintă fundalul acestei nedreptăți în contextul Europei Centrale și de Est (ECE). Această criză este exacerbată și mai mult de invazia Rusiei în Ucraina. Refugiații care își părăsesc casele, îndreptându-se în alte zone ale Ucrainei sau în afara ei, confruntă orașe supraaglomerate, marcate de lipsa locuințelor sociale și a altor servicii sociale vitale, fiind lăsați să se lupte pe cont propriu cu o piață a locuințelor cu prețuri descurajante.

Susținătorii neoliberali mereu au considerate orașele post-socialiste, la fel ca societățile din care acestea fac parte, ca fiind incomplete, haotice și necivilizate. Timp de peste treizeci de ani, autoritățile municipale și centrale au împins violent orașele noastre în tiparul așa-numitului oraș neoliberal occidental civilizat. Acest oraș spectral se adresează unui stil de viață al clasei de mijloc și al celei înstărite, este rezistent la Celălalt, desființează eficient toate resursele sociale și comune, supunându-se voinței dezvoltatorilor imobiliari transnaționali.

În acest context, mișcările sociale locale și regionale luptă împotriva evacuărilor forțate și pentru dreptul la locuire, creând în același timp un spațiu pentru valorile stângii radicale ghidate de viziuni de redistribuire, ocupare și justiție socială radicală. Și au făcut acest lucru într-un context în care alți actori, cum ar fi ONG-urile, mișcările sociale, partidele politice etc., muncesc din greu la materializarea orașului alb, occidentalizat și neoliberal.

În această serie de 4 articole  discutăm nu doar modul în care actorii de stânga se organizează pentru justiție în materie de locuințe în contextul ECE, ci și modul în care aceștia confruntă etosul colonial – „imitarea Occidentului”  – omniprezent în mediile politice și activiste deopotrivă. 

Pentru a face o introducere în context, am identificat următoarele procese prin care au trecut spațiile urbane din ECE în ultimii treizeci de ani:

  • privatizarea în masă a locuințelor publice în numele anticomunismului
  • (re)crearea unei clase mijlocii superioare prin restituirea în masă a clădirilor naționalizate către proprietarii privați de până la Războaiele Mondiale, însoțită de evacuarea proprietarilor actuali în numele „înfăptuirii justiției”
  • desființarea fondului de locuințe publice și sociale
  • deposedarea și strămutarea sistematică a clasei muncitoare împreună cu o delegitimare simbolică: orașele nu mai sunt pentru clasa muncitoare
  • istoriile rasiale și de clasă ale regimurilor de proprietate: aspecte legate de acces, redistribuire și deposedare
  • evacuările în masă, strămutările și segregarea comunităților sărace și rasializate din cartierele clasei de mijloc și din centrele orașelor, urmate de înfrumusețarea și îmbogățirea acestor zone
  • gentrificarea și turistificarea capitalurilor culturale și economice în încercarea de a atrage mari investitori privați străini
  • favorizarea investitorilor imobiliari transnaționali, privați, cu o reglementare redusă sau inexistentă
  • dereglementarea pieței imobiliare și a pieței chiriilor, ceea ce duce la intensificarea condițiilor de supraaglomerare
  • privatizarea serviciilor comunale publice și stimularea procesului prin care  populația generală acumulează datorii la nivelul gospodăriilor
  • degradarea intenționată a fondului public de locuințe de către municipalități pentru a legitima privatizarea
  • evacuarea statului din problema locuințelor și transformarea pieței în singurul regulator al problemei locuințelor.

Articolele din seria noastră povestesc, ilustrează și analizează modul în care aceste procese se suprapun și se desfășoară în contextele specifice ale mai multor orașe din ECE, păstrând în același timp o perspectivă regională mai largă. În articolul său „A deveni Occidental: povestea legitimării neoliberalismului, a violenței și a deposedării în orașele din Europa Centrală și de Est” , teoreticiana implicată și activista radicală pentru justiție în domeniul locuințelor, românca Veda Popovici, își propune să dezvăluie mecanismele unei paradigme occidentalizante aspiraționale în transformările urbane post-socialiste din ECE, prin cartografierea poveștii superiorității occidentale prin care sunt legitimate schimbările violente și cu impact sporit. Bernadett Sebály, organizatoarea comunitară maghiară și doctoranda care cercetează impactul politic al mișcărilor sociale, oferă o scurtă prezentare a ultimilor treizeci de ani ai mișcării maghiare pentru locuințe și a politicii de locuințe în articolul său „Cu toții trebuie undeva să trăim.” Mișcarea maghiară pentru locuințe – o viziune de jos în sus – 1989-2021. Sociologul român și activistul radical pentru locuințe George Iulian Zamfir analizează modul în care ideea occidentalizantă a orașului inteligent promovată de autoritățile din Cluj-Napoca este strâns legată de evacuările forțate și de deposedarea de locuințe a romilor, în timp ce susține convingerea că a fi european presupune sacrificii. Sociologa ucraineană și cercetătoarea în economie politică urbană Alona Liasheva în articolul său Fără adăpost: politica de locuințe pe timp de război explorează intensificarea crizei imobiliare cu care se confruntă refugiații de război ucraineni strămutați în Lviv (1).

Serie curatoriată de Nóra Ugron (LeftEast, coordonator ELMO), Sonja Dragović (LeftEast), Veda Popovici (Gazeta de Artă Politică), Vitalie Sprînceană (Platzforma).

Citiți articolul în engleză la LeftEast aici, unde găsiți și toate traducerile (în maghiară, în sîrbo-croată, în bulgară și în cehă). 

Note:
1. Acest articol a fost publicat inițial în limbile ucraineană și engleză pe site-ul platformei Spilne/Commons, membră a ELMO . Editorii au decis să-l includă, chiar dacă nu este un conținut original produs pentru această serie, deoarece consideră extrem de important să se vorbească despre locuințe în contextul invaziei Rusiei asupra Ucrainei, precum și pentru a arăta solidaritate și sprijin pentru platforma noastră membră ucraineană. Dacă doriți să faceți o donație pentru Spilne/Commons și să le susțineți activitatea, o puteți face aici: https://commons.com.ua/en/donate/[:]

Lasă un comentariu