Acasă Teorie Capitala culturii – ce glumă bună!

Capitala culturii – ce glumă bună!

de Gazeta de Artă Politică

Chestionând retorica oficială a Capitalei Culturale Europene din 2008 – Liverpool08

– Fragmente

de Philip BOLAND

Această lucrare analizează interpretări alternative ale succesului găzduirii de către Liverpool a Capitalei Europene a Culturii în 2008. Textul examinează perspective contrastante asupra Liverpool08, de la mesajul oficial triumfalist, de regenerare urbană și renaștere economică, la analize mai critice care problematizează elemente importante ale evenimentului și ale impactului său social și spațial. Astfel, cercetarea pune la îndoială hiperbola transformării prin cultură, pentru a aduce la iveală geografii ale culturii, experiențe culturale și realități socio-economice diferite. Lucrarea oferă și o altă lectură culturală a orașului Liverpool în 2008. Luând Liverpool drept exemplu, textul arată cum cultura locală este politizată, manipulată și igienizată, pentru a stimula regenerarea urbană și a construi un re-branding spațial al orașului.

Foto: Protest in cartierul Toxteth, 1991

Foto: Protest in cartierul Toxteth, 1991

Mobilizarea culturii în scopuri economice este o practică obișnuită (Bayliss 2004; Boggs 2009; Coaffee 2008; Griffiths 2006; Lee 2009; McCarthy 2006; McGuigan 2005; Tretter 2009). Această lucrare analizează Liverpool08 sau Proiectul 08, contribuind la dezbaterea mai largă despre relația dintre cultură, regenerare și re-branding. Textul prezintă trei narațiuni concurente. În prima din ele, Liverpool Culture Company (Compania de Cultură din Liverpool, agenția apropiată autorităților locale), trâmbițează răsunătorul succes al rebranding-ului orașului Liverpool pe scena globală și numeroasele beneficii economice produse. În cea de-a doua, părți ale populației locale, ale comunității academice și ale scenei culturale critică vehement Liverpool08 pentru sațierea dorințelor clasei de mijloc, ale elitelor culturale și ale publicului extern, ignorând dificultățile comunităților dezavantajate din oraș. Între aceste două poziții diametral opuse, se află cei care văd Liverpool08 ca pe ceva valoros pentru oraș, chiar dacă poate nu au avut vreun câştig personal din asta. Consiliul local al orașului Liverpool a contractat cercetări de la universitățile orașului pentru a monitoriza Liverpool08 (www.impacts08.net; Impacts08 2006, 2007a, 2007b, 2007c, 2008a, 2008b, 2008c, 2008d, 2008e, 2008f, 2009a, 2009b, 2009c). Autorul prezentului studiu nu are nicio legătură cu Impacts08, observaţiile sale decurgând din cercetare independentă. […]

Turbulențele politice și finanțarea

La începutul proiectului au fost demisii la nivel înalt, lupte politice, fonduri insuficiente și rapoarte critice despre autoritățile locale (BBC News Online 2007; BBC Liverpool 2006; Liverpool Echo 2006, 2008a, 2008b). Cu dificultăți similare, datorate politizării culturii și existenței unor interese și viziuni opuse, s-au confruntat și alte orașe (Palmer/RAE Associates 2004), spre exemplu Glasgow (Garcia 2004b, 2005; Mooney 2004), Salonic (Deffner and Labrianidis 2005), Cork (O’Callaghan and Linehan 2007) și Porto (Balsas 2004). […]

Finanțarea Liverspool08 și planul Consiliului Local de a strânge 60 de milioane de lire sterline între 2008 și 2009 [pentru programul CEaC, n.ed] au avut ca posibile consecințe pierderea a 200 de locuri de muncă (prin disponibilizare voluntară), vânzarea de proprietăți și terenuri ale Consiliului, privatizarea unor servicii sociale și înghețarea indemnizațiilor consilierilor (Coligan 2008). Cu toate acestea, Liverpool Culture Company (2009: 13) a anunțat că a livrat evenimentul la timp și conform bugetului. Investiția totală a fost de 122,4 milioane de lire sterline, dintre care 75,1 milioane proveneau de la Consiliul Local Liverpool (o sumă mult mai mare decât estimările inițiale), 30,8 milioane din granturi oferite de mari finanțatori publici, 12,5 milioane din programe comerciale și 4 milioane din vânzări și merchandising. Totuși, în august 2009, Consiliul s-a confruntat cu o gaură neagră de 90 de milioane de lire sterline care amenința serviciile sale cele mai importante; trezorierul Consiliului susținând că pierderea ar putea crește la 122 de milioane de lire sterline (Barlett 2009). În noiembrie 2009, Consiliul a luat în considerare desființarea a 1000 de locuri de muncă, pentru a evita o criză financiară (BBC Merseyside 2009). După Liverpool08, finanțele Consiliului se aflau într-o poziție evident riscantă.

Viziunea oficială asupra Liverpool08

„Se dovedește a fi unul dintre cele mai de succes programe de Capitală Culturală pe care le-am avut vreodată. Încercăm acum să creăm o rețea a Capitalelor Europene ale Culturii pe baza experienței orașului Liverpool” (Jose Manuel Barroso, Președintele Comisiei Europene, citat în Liverpool Culture Company 2008a: 6).

„Vor fi date multe verdicte pentru Liverpool08. Permiteți-mi în seara aceasta să vi-l dau pe cel oficial al Guvernului – Liverpool a depășit toate așteptările. Pe scurt, a cucerit scena europeană și a crescut mândria acestei țări” (Andy Burnham, Ministru al Culturii 2009).

[…] Liverpool08 a reprezentat „o ocazie ca Liverpool să strălucească, arătându-se ca un oraș european de primă mână pe scena lumii” și „recucerindu-și statutul de oraș mondial” (Liverpool Culture Company 2002: 901, 2005: 10, 2007: 4). […] Un respondent din sectorul comunitar, susținător al programului 08, a mărturisit totuși: „Am rezerve cu privire la cât de inclusiv și rentabil a fost evenimentul” (interviu, 2009). […]

Lumea întreagă într-un oraș[1] sau lumi diferite în același oraș?

O conversație cu o femeie din cartierul Toxteth din Liverpool a arătat că locuitorii s-au simțit excluși geografic, cultural și economic din proiectul 08 și din centrul orașului (interviu, 2009). Femeia a criticat resursele exorbitante dedicate cocoloșirii vedetelor și extravagantelor spectacole cu focuri de artificii; banii ar fi fost mai înțelept cheltuiți în comunități sărăcite precum a ei. Cu ceva vreme înainte, consilierul Anderson acuzase „un buget obscen pentru corporate entertainment” (BBC Liverpool 2007b). Conform lui Janet Brandon de la Toxteth TV: „Nu văd ca locuitorii orașului să beneficieze de cine știe ce. Există o rază de vreo 3,2 kilometri pe care s-a construit foarte mult, dar pe lângă aceasta nu este vreo urmă de cultură, cu excepția marketing-ului din belșug” (citat în Smith 2008). Cu privire la cultura gay, Churchill și Homfary (2008) prezintă opinii sceptice, chiar cinice, despre angajamentul proiectului 08 față de tematicile LGBT. […]

Regenerare și revanșism: Liverpool One

Liverpool One este vedeta regenerării culturale a orașului, o enormă dezvoltare retail a companiei Grosvenor, în valoare de 1 miliard de lire sterline. Sykes și Shaw (2009: 102) lăudau „înalta calitate” a design-ului urban, a spaţiilor publice și a noilor spații deschise, iar Ducele de Westminster, proprietarul Grosvenor, a declarat: „Ceea ce avem aici este o nouă comunitate” (citat de BBC 2 2008a). Cu toate acestea, Minton (2009: 29–33) și Kingsnorth (2008) critica „privatizarea spațiului public” prin concesionarea domeniului public și prin cedarea către companii private a drepturilor publice de trecere/ control al străzilor. Jones și Wilks-Heeg (2004, 2007) avertizau asupra reglementării din ce în ce mai accentuate a spațiului urban din centrul orașului Liverpool, restrângând mișcarea anumitor grupuri sociale. În Liverpool One, paznici privați (ușor observabili prin hanoracele roșii cu logo-ul 08) patrulează acest spațiu acum privatizat și influențează dorința anumitor grupuri sociale de a vizita centrul orașului. […]

În Leeds, cercetătorii Chatterton și Unsworth (2004: 371) identifică „multe persoane care sunt îndepărtate prin politici de prețuri sau de poliție sau care se simt nedorite în centrul orașului și, în consecință, nu-l vizitează”. În mod similar, MacLeod (2002: 615) afirmă că Glasgow „afișează  efectele unei politici emergente a revanșismului”. Liverpool reflectă această voință de recuperare a orașului drept capitală, în directă legătură cu sugestia lui Waitt (2008) conform căreia festivalurile culturale sunt mecanisme de control social pentru incluziunea și excluziunea oamenilor din anumite spații ale orașului. […]

Realități economice contradictorii

Comisia „Health is Wealth” [Sănătatea este Bunăstare] (2008: 10–13: 55–68) a dezvăluit că, în ciuda avalanșei de investiții și a perioadei de creștere economică, Liverpool rămâne un oraș polarizat în ceea ce privește indicatorii socio-economici esențiali (locuri de muncă, șomaj, asistenţă pentru persoanele cu dizabilități, locuințe și sănătate). În timp ce Liverpool sărbătorea proiectele 08 și Liverpool One, o proporție semnificativă a localnicilor supraviețuiau datorită ajutoarelor de la stat, „multe zone localizate în regiune fiind printre cele mai defavorizate din Anglia” (Comisia Health is Wealth 2008: 55). În termenii Indexului privind Deprivarea Multiplă, calculat pentru anul 2007 (raportat la 354 autorități locale din Anglia), Liverpool era cea mai defavorizată localitate. Orașul avea scoruri la fel de proaste și la capitolul „angajări” – al doilea pe lista celor mai dezavantajate – și la „venituri” – al treilea pe listă (Comisia Health is Wealth 2008: 58–59). Raportul spune:

„Creșterea actuală se concentrează foarte mult în centrul orașului Liverpool, fapt care a dus la crearea unor pungi de sărăcie pe întinsul regiunii orașului și la creșterea inegalității între bogați și săraci în ce privește șansele, aspirațiile și calitatea vieții” (Comisia Health is Wealth 2008:11).

Work Foundation [Fundația pentru Muncă] arată că în intervalul februarie 2008 și februarie 2009 numărul solicitanților de ajutoare sociale în Liverpool a crescut de la 5 298 (5.3%) la 20 055 (7%) (BBC News Online 2009b; Clayton 2009). Acești indicatori socio-economici sumbri nu cadrează cu retorica Liverpool – oraș al renașterii; mai degrabă orașul rămâne unul cu grave „geografii ale excluderii”. […]

Jimmy McGovern, un alt scriitor local faimos, a dat glas unor îndoieli majore despre evenimentele din cartierul Toxteth, parte a programului guvernamental de reînnoire a pieței imobiliare [Government’s Housing Market Renewal]:

„Acesta este Liverpool 8 [cod poștal], singurul loc pe care îl poți cu adevărat descrie ca <<Lumea întreagă într-un singur oraș>>… aici sunt irlandezi și galezi, somalezi și indieni din vestul Indiei – și iată cum arată. Zidit în așteptarea demolării… distrus de nenorociții ăștia care vor să dărâme totul pentru dezvoltare, investiții și ce altceva mai pot scoate din asta. Asta nu-i cultură, asta-i vandalism” (citat în Murden 2006: 483). […]

Merită menționat că rezultatele din Liverpool nu sunt nici pe departe un caz unic; de fapt, multe dintre probleme erau evidente în precedentele orașe-gazdă ale Capitalei Culturii. Liverpool este încă un studiu de caz emblematic pentru cum sunt folosite evenimente culturale majore pentru a reimagina, reinventa și recrea brand-ul unui oraș. În Liverpool, ca și în alte părți, e vorba despre schimbarea percepției asupra oamenilor și asupra locului pentru a atrage investiții, turiști, consumatori și clasele calificate.

 

Text publicat integral în Social & Cultural Geography, Noiembrie 2010

www.researchgate.net/publication/254359932_’Capital_of_Culture-you_must_be_having_a_laugh’_Challenging_the_official_rhetoric_of_Liverpool_as_the_2008_European_cultural_capital

Traducere din engleză de Silvana Râpeanu

 

[1] „The World in One City” a fost titlul candidaturii orașului Liverpool.

 

Lasă un comentariu