Acasă Opinie Productivitate

Productivitate

de Gazeta de Artă Politică

de Cornel BAN

Muncești pe brânci. Câteodată peste program. Auzi că aceeași muncă făcută de unii ca tine în Occident se plătește de 10 ori mai mult! Vezi că abia te descurci cu cheltuielile de bază și atunci ceri o mărire de salariu împreună cu alți colegi. Patronul zice că ți-ar da-o, dar că nu poate, pentru că ești departe de productivitatea neamțului sau de a olandezului. Și că ești la jumătate din productivitatea cehului. Aproape că zice că românul e leneș, dom’ne, las’ că știm noi, ceva de genul.

Nu vrei să fii luat de prost, așa că intri pe net și cauți în dicționar. Acolo găsești că productivitatea muncii e „raportul dintre cantitatea de produse și servicii realizată și volumul de muncă consumat”. Cum ar veni, cu cât muncești mai mult, cu atât crește productivitatea muncii. Dacă vrei salariu cu 20% mai mare, trebuie să muncești cu 20% mai mult. Nu există masă pe gratis, îți tot spun cei de la relații umane.

Te izbesc două chestii. Una e că, în ultimul an, ai tras tot mai mult, ai stat tot mai mult peste program și nu ți-a spus nimeni că ți-a crescut productivitatea și dreptul de a cere mai mult la salariu. Azi doctorul ți-a zis să o lași mai încet, că uite, mor oameni tineri de boli de inimă. La câte cazuri sunt, la unele firme de piese auto cu mii de angajați, stă mai tot timpul ambulanța la poartă, mai ales în tura de noapte și mai tot timpul când e arșiță. Iar, apoi, dacă patronii măresc salariile o fac nu pentru că lumea muncește tot mai mult, ci pentru că e tot mai greu să găsești oameni care să mai vină pentru genul ăsta de muncă la un salariu în mână de 1000 de lei.

Te gândești la astea și te întrebi cum reușesc neamțul ori olandezul, care fac aceeași treabă, să muncească de zece ori mai mult ca tine? Or fi supermeni? Îți zic, mecanicul ca mecanicul, dar ce, șoferul de autobuz neamț ia la el în autobuz de zece ori mai mulți oameni? Sau doctorul olandez tratează de zece ori mai mulți pacienți ca unul român în aceeași zi? Păi atunci, cum de șoferii și doctorii români care lucrează afară câștigă ca la ei, nu ca la noi?

Nu te lăsa fraierit. Productivitatea muncii e un fel de ciorbă cu foarte multe ingrediente. Ea măsoară tot felul de lucruri, nu numai cât te spetești tu sau colegul tău neamț. Să le luăm pe rând. Dacă lucrezi în învățământ sau în sănătate publică, unde ceea ce se produce se bazează aproape în întregime pe muncă, productivitatea apare redusă pentru că produsul acestei munci (să zicem numărul de alfabetizați sau de oameni care nu mai sunt bolnavi în urma tratamentului) poate fi măsurat doar prin costul muncii depuse. Asta înseamnă că productivitatea medie a țării noastre este trasă în jos de salariile mici din învățământ și din sănătate.

Dar sectorul privat, industria, sunt altfel, te gândești. Nu chiar. În industrie contează că firma nemțească de cabluri auto la care lucrezi, să zicem, nu folosește ultimul răcnet în tehnologia cu care se face asamblarea în România (pentru că, date fiind salariile mici de aici, nici nu are de ce), și șefii tăi, managerii români, care nu sunt la fel de organizați, de eliberați de hârtii sau de inovatori ca cei nemți, adesea urlă la angajați ca să își ascundă incompetența managerială, demoralizându- i, și creează muncă în zadar. Atâta doar că nimeni nu măsoară productivitatea șefimii.

Hai să mergem mai departe. Dacă la nemți munca manuală e ajutată și de niște roboți care costă o groază de bani, productivitatea medie în firma respectivă urcă rapid. La noi roboții ăia nu sunt cumpărați pentru că salariile sunt așa de mici că nu merită, dar asta înseamnă că în contabilitate productivitatea ta orară e mai mică. Apoi, băieții care se ocupă de logistică ți-au spus că, din cauza drumurilor mai proaste și a aglomerației tot mai mari de pe șoselele noastre, au tot timpul întârzieri la livrare, ceea ce înseamnă întârzieri la cei care asamblează în fabrică. Per total, înseamnă că la contabilitate îți scade și ție productivitatea, fără ca asta să însemne că ai muncit mai puțin.

Însă ceea ce contează cel mai mult este că, dacă lucrezi la o firmă germană de piese auto, de exemplu, asta înseamnă din start că pentru contabilul firmei tu ai o productivitate mai mică decât neamțul din industria de piese auto, pentru că firma germană vinde piese făcute în România la prețuri mai mici decât prețurile pieselor făcute în Germania. La contabil, acest preț de vânzare mai mic înseamnă că oamenii care au făcut piese în România au o productivitate mai mică. Deci trebuie plătiți mai prost decât cei din Germania.

Să zicem că nu vrei să pleci salahor în Europa și că vrei un trai decent la tine acasă. Dacă așa stau lucrurile, ce e de făcut? Trebuie mai întâi să îți schimbi gândirea și să știi că nici nemții sau olandezii care fac aceeași treabă ca tine nu au salariile pe care le au pentru că s-au îndurat de ei patronii. Le au pentru că au făcut sindicate care au cerut salarii mai mari amenințând cu greve și proteste. Sau chiar făcând greve și proteste! Dacă ai fi în sindicat, nu te-ai fi dus singur sau cu trei colege la patron să ceri mărire, și contabilii sau șefii nu te-ar fi făcut să te simți ca un prost acolo, pe lângă că nu ți-au dat nimic.

Doi, când vin alegerile, ceri mărirea salariului minim și ceri legi care să facă mai ușoară înființarea de sindicat, cu pedepse clare pentru patronul care vă intimidează. Chiar dacă tu nu ești pe salariu minim, căci ai ceva vechime, dacă el s-ar mări, ar pune automat presiune pe patron să ți-l mărească și ție, pentru că, la o adică, te-ai putea muta la o firmă cu salarii minime, dar cu muncă mai puțin solicitantă.

Și dacă veni vorba de Germania, să fie puși și patronii la plată pentru școlile profesionale super dotate pe care le au nemții, să poată omul să ceară un ban bun pentru niște calificări care nu pot fi găsite la fel de ușor în nu știu ce țară în care angajații au drepturi mai puține și salarii chiar mai mici ca în România. Și dacă patronul zice că dacă face toate astea își face bagajele și pleacă în China, lăsându-te pe drumuri? Ține minte: China nu e mai ieftină ca România, decât la dracu în praznic, în centrul Chinei, ia o veșnicie să transporți de acolo. Iar la vecinii noștri din est e război sau mafie și mai mare, drumuri mai rele, forța de muncă și mai îmbătrânită. Mi-ai lăudat cehii, cică sunt de două ori mai productivi ca mine. Păi, uite că la Škoda costul salariilor e numai de șase la sută din costurile totale ale firmei. Păi, dacă așa e în cea mai tare firmă din Est, la noi în firmă cum ar putea fi? Nimeni nu va crede că merită să vă mutați în cealaltă parte a lumii pentru niște procente în plus la salariu, când de la noi până la voi în Vest ajung toate cele într-o clipită. Așa că, hai marcați un 25% la salariu în plus.

CORNEL BAN e lector la Universitatea Boston. A publicat în limba română Dependență și dezvoltare. Economia politică a capitalismului românesc (Tact, 2014). Ultima lui carte (Ruling Ideas: How Neoliberalism Goes Local) a fost publicată de Oxford University Press in 2016.

Material realizat în cadrul proiectului Servici ușor

 

Lasă un comentariu