de Margareta Eschenazy Am 77 de ani. Sunt născută în 1937, în București. În 1940 m-am refugiat împreună cu părinții în Basarabia, cedată Uniunii Sovietice, iar apoi, în 1941, în Uzbekistan, fugind de prigoana legionaro-fascistă. De când m-am repatriat din U.R.S.S., în 1950, am locuit împreună cu părinții și cu sora mea în strada Oslo nr. 10, într-o locuință repartizată de la stat. Am terminat Facultatea de Filologie, secția de limbă și literatură rusă – am început la Saratov, am continuat la Moscova și am absolvit la București. Am lucrat toată viața ca editor la Editura de Stat pentru Literatură…
Interviu colectiv cu șapte femei care povestesc despre felul în care le-a fost încălcat sau pus în pericol dreptul la locuire. Material realizat cu: Nicoleta Vişan, Cristina Eremia, Alexandrina Fieraru, Cornelia Ioniţă, Gabriela Dumitru, Marilena Aksan, Eugenia Frunză. Cum aţi aflat că sunteţi în pericol să vă pierdeţi locuinţele? Nicoleta: Eram 3-4 copii la părinţi, mama lucra…